Criza asta nu-i bună la nimic. A picat pentru mulţi dintre noi ca sarea pe rană. O duceam şi aşa destul de greu. Mă uit in urmă şi imi dau seama că mă descurcam ceva mai binişor inainte. Sigur, nu grozav, poate cu vreo… 25 la sută. Mă rog, poate mai mult dacă iau chestiunea la bani mărunţi. Financiar vorbind. Dar şi moral. Aici parcă era mai bine cu mai mult de 25 la sută. Parcă eram mai sigur de pămantul pe care calc, de cuvantul semenilor, de ziua de maine. In disperarea lor de a nu scăpăta, oamenii mint cu cel puţin 25 la sută mai mult. In orice parteneriat care implică bani cineva minte. N-ar minţi aşa tare dacă nu ar fi la randul său minţit. Şi totul incepe de la varf, de acolo de unde este concepută o economie defectă. Banii circulă tare anevoios şi pe traseul lor minciuna o ia iute inainte. Pentru că vremurile sunt nesigure pentru mai toate afacerile. Azi ai produs de un leu, maine trebuie să cumperi de doi, iar banii de la clientul tău iţi intră abia poimaine. Şi minciuna e răul cel mai mic. Un fenomen nu nou dar mult mai manifest este ţeapa. Speriat de ce e mai rău, cate unul se face nevăzut cu banii partenerului de afaceri. Pe principiul că „decat să plangă mama, mai bine să plangă mă-sa”. Oamenii sunt mai cainoşi. Ne rătăcim unii de alţii. Am intrat in recesiune morală. Criza asta ne-a prostit. Şi continuă.

Post Views: 79