Suntem in desert
Exportam grau, dar importam paste si paine congelata. Merele noastre ajung hrana pentru porci, dar ne asiguram aportul zilnic de vitamine din mere aduse din Spania si Olanda. Laptele taranului roman e mai ieftin ca apa chioara imbuteliata si ajunge varsat prin santuri, dar ne luam doza zilnica de calciu din laptele adus din Ungaria. Vin Pastele. Ce poate fi mai traditional decat o friptura sau un drob de miel adus tocmai din Noua Zeelanda, asa cum de Craciun mancam carne de porc adusa din Polonia si la carnati adaugam vita de Argentina. Dar cum inca suntem in post, iar dupa o iarna asa grea se simte nevoia de detoxifiere, sa ne punem pofta in cui pentru carne si lapte si sa ne infruptam dintr-o ceapa verde adusa din Germania, laptuca olandeza, ridiche frantuzeasca, rosii grecesti, castraveti bulgaresti si, bineinteles, nelipsitii ardei – rosii, galbeni, verzi – turcesti. Parca Romania s-ar afla geografic in desertul african, un loc complet neprielnic pentru cultivarea fructelor sau legumelor. Praful s-a ales si o sa se mai aleaga, pentru ca nu exista o politica agricola coerenta, nu exista un interes real. Din importuri se fac bani seriosi la negru. Asta in timp ce satele ne-au ramas aproape pustii, populate in majoritate de batrani singuri si neputinciosi, primariile sunt coplesite de cererile de ajutor social, in timp ce micii producatori locali abia mai supravietuiesc. Abia gasesc mana de lucru, fiindca tinerii nostri culeg rosiile si castravetii si capsunele spaniolilor si italienilor. Iar pamantul, mina noastra de aur, ori e lasat parloaga ori se infrupta din el strainii, samsarii si speculantii fara sa aduca macar o bruma de bunastare celor putini ramasi.
