Sunătoarea (Hypericum perforatum), cunoscută și sub denumirea de pojarniță, se numără printre plantele folosite în mod frecvent în scop terapeutic. De cele mai multe ori, o preparăm sub formă de ceai, însă aceasta se găsește și în tincturi sau în capsule. Sunătoarea este o plantă erbacee, crescând preponderent în zonele de câmpie și de deal. Poate fi recunoscută ușor, grație florilor galbene, în formă de stea, a frunzelor verzi ovale și a tulpinii care ajunge, în general, la 30 cm înălțime. Florile de sunătoare sunt culese în lunile iunie-iulie și sunt lăsate la uscat, într-un loc umbros, pe o bucată de hârtie sau de pânză.
Printre compușii principali pe care îi conține sunătoarea se numără hipericina, un principiu activ despre care studiile au arătat că are proprietăți antiseptice, antivirale și antidepresive. Hiperforina găsită în pojarniță este cunoscută pentru proprietățile sale antidepresive, antibacteriene și calmante. Medicii spun că, în anumite doze, sunătoarea are efecte similare cu cele ale medicamentelor antidepresive standard. Mai mult decât atât, această plantă este bogată în flavonoide, taninuri și catehină- antioxidanți cu rol important în apărarea organismului. În plus, sunătoarea abundă de acid clorogenic și uleiuri volatile, cu proprietăți calmante și antiinflamatoare, dar și saponine, cunoscute pentru calitățile lor antibacteriene. Uleiul de floare de sunătoare macerată este un remediu cu tradiție, în zona noastră, ajutând la ameliorarea rănilor și a leziunilor, datorită proprietăților antibacteriene.
Sunătoarea este folosită încă din Antichitate ca și remediu, iar printre beneficiile sale se numără: combaterea stărilor depresive, de anxietate sau de insomnie; încetinirea deteriorării funcțiilor cognitive și reducerea apariției unor afecțiuni neurodegenerative; asigurarea funcționării normale a sistemului hepato-biliar și sprijinirea detoxifierii ficatului; reducerea inflamațiilor și a durerilor; ameliorarea simptomelor de gripă și răceală, grație proprietăților antivirale și antiseptice; ameliorarea migrenelor, datorită proprietăților calmante; vindecarea mai rapidă a rănilor, tăieturilor, plăgilor sau eczemelor; calmarea senzațiilor de usturime și de arsură la nivelul pielii; atenuarea durerilor de stomac, precum și prevenirea și ameliorarea problemelor digestive.
Deși beneficiile plantei de sunătoare sunt semnificative, există situații în care ea trebuie consumată cu precauție. Sunătoarea cauzează fotosensibilitate, așa că, în perioada de administrare, ar trebui evitată expunerea la soare pentru a nu întâmpina probleme de sănătate la nivelul pielii. De asemenea, principiile active ale acestei plante pot interfera cu cele ale medicamentelor antidepresive, pilulelor contraceptive, celor antihipertensive, antiastmatice și analgezice. Drept urmare, consumul de sunătoare asociat cu respectivele medicamente este recomandat cu moderație și numai la sfatul medicului. Femeile însărcinate au interzis la consumul de sunătoare deoarece poate influența negativ evoluția sarcinii și dezvoltarea fătului.