Dezbateri aprinse, discutii contradictorii, proiecte politice mai mult sau mai putin valabile – o stare de fapt ce domina scena politichiei romanesti in ultimele saptamani. PSD, PNL si chiar PDL sunt in cautare de limpeziri doctrinare, lideri credibili sau sigle care sa „bata” cu familia europeana din care face parte partidul.
Conform proverbului „Cate bordeie, atatea obiceie” fiecare forma-tiune, politica isi gestio-neaza situatia interna dupa cum stie. Cu grupuri de baroni locali si retrageri in munti la PSD, cu intepaturi mai voalate la liberali, care trebuie sa decida daca vor sau nu la guvernare, si cu framantari meta-fizice la „telectualii PDL -ului care vor musai sa clarifice doctrina partidului si sa schimbe trandafirul socialist cu un mar mai popular si crestin democrat.
Singura zona de unde nu razbate nici un zvon de sfada e in ograda Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania. O ultima dovada – in aceste zile a fost numit un nou presedinte executiv in fruntea UDMR (Takacs Csaba, care-l inlocuieste pe Kelemen Hunor), dar nimeni nu au auzit ca diverse grupuri sau grupulete din partid sa-si sara la gat pentru aceasta functie. Poate pentru ca ungurii nu-s atat de galagiosi si, pe de alta parte, nu au nici motive sa puna de o dezbatere. Sunt la guvernare (ca de obicei), si-au luat partea de responsabilitati (a se citi ciolan) atat prin ministere, cat si prin deconcentrate sau prefecturi.
Oricum, de-a lungul istoriei de douazeci de ani UDMR-ul a avut putine momente in care propriii membrii sa-si dea reciproc la gioale. Exceptie fac reprizele de „Adio, dar raman cu tine” avandu-l in prim plan pe episcopul Tokes sau contradictiile cu cateva grupuri izolate de radicali. In rest, udemeristii au stiut sa tina batista pe tambal si au reusit sa pastreze discplina de partid. Alegerile interne ii obliga pe cei care ajung in functii de raspundere sa fie atenti la doleantele propriilor sustinatori din partid. Relatiile sunt mult mai apropiate, iar un viceprimar UDMR din Salaj, spre exemplu, conteaza institutional in ochii unui deputat sau ministru, iar deciziile finale si mesajele publice sunt girate de o larga majoritate. Prin aceste mijloace, la care se adauga si disponibi-litatea permanenta la intelegeri „cu fundul in doua (sau chiar mai multe) luntrii”, Uniunea a reusit sa ramana cvasipermanent la putere sau in proxi-mitatea ei.
Si desi, pe rand, fiecare partid romanesc a avut ca partener UDMR-ul, ai nostri politicieni nu prea au invatat nimic despre „political correctness” si „bune manere” de la colegii unguri. Bizanti-nismul specific malurilor Dambovitei ramane o constanta a ultimelor doua decenii, iar modernizarea partidelor romanesti tot la capitolul „bune intentii”.