Sărăcie poleită cu promisiuni

Am intrat în ultima săptămână de campanie electorală. Avem prilejul, noi, alegătorii, să asistăm la ultimele strategii. De fapt e perioada în care se dau ultimele bătălii, ultimele lovituri, unele sub centură, altele în plină figură. Noroc cu noile reglementări privind propaganda electorală. Aşa a arătat întotdeauna ultima săptămână din campania electorală. Şi mă îndoiesc că va face excepţie ultima săptămână din această campanie electorală, cu tot regulamentul sever. Au început să apară de la centru mai marii partidelor, se revarsă prin judeţe ca apele tulburi şi susţin candidaţi pe care nu i-au văzut niciodată. Garantează pentru ei, îşi bagă mâna în foc la o adică şi-i asigură pe votanţi că numai candidatul din partidul lor îi poate scoate din sărăcie, ba le poate asigura şi prosperitate şi belşug. Contracandidaţii n-au calităţi manageriale, nu ştiu cum să acceseze europene şi nu le pot asigura un viitor pe măsura aşteptărilor lor. Unii dintre „mahării” de la centru au fost condamnaţi sau sunt în curs de cecetare penală, dar gloata nu ţine cont de asta; stop_coloana le sorbesc spusele ca pe o mană cerească, se pozează cu ei, le cer autografe, le oferă flori, că doar în satul lor n-a fost nimeni de ani de zile să le facă atâtea promisiuni de trai îmbelşugat şi nici nu le-a promis nimeni că-i va scăpa de administraţiile corupte. Pentru multe comunităţi sărace, în special din mediul rural, poposirea unui politician de vază (oricum ar fi el) seamănă cu venirea lui Mesia. Comunităţile sărace aşteaptă să vină un politician care să-i scape de mizerie, iar el vine să-şi lanseze primarul, înlocuind o sărăcie cu altă sărăcie, poleită cu promisiuni.