Fiindcă tot suntem la inceput de an (au trecut doar şapte zile din 2011), cuvantul speranţă este vehiculat mai mult ca oricand. Speranţa este singura soluţie pe care o au la indemană romanii care vor să muncească, insă deocamdată nu au unde, dar şi cei care nădăjduiesc că vor avea un trai mai ieftin. Ce te faci insă că pentru economistul care gandeşte cu sange rece speranţa este un cuvant inaccep-tabil. La el totul se bazează pe prognoze, studii temeinice şi o mulţime de calcule. Din punct de vedere al economiştilor, speranţa romanilor că in acest an le va merge mai bine poate părea chiar nejustificată. Estimările Ministerului de Finanţe arată că economia va inregistra o creştere timidă doar 1,5 la sută. Experţii apreciază că este nevoie de o creştere de minimum 4-5 la sută ca să se simtă ceva in buzunarele romanilor. Estimările arată că şi in acest an vor fi necesare imprumuturi pentru a finanţa deficitul bugetar. Tot experţii consideră că sunt şanse slabe să ieşim din recesiune pentru că Romania nu are nici un motor in acest moment care să poată reporni creşterea. In aceste condiţii, spe-ranţa romanilor poate fi doar o amăgire. Totuşi aşa cum ii ştim, cum ii auzim, romanii şi-au luat gandul de la stat, care este unul ingust in viziune şi reticent la schimbare. Ei se bazează doar pe forţele şi pe determinarea proprie. Dacă mesajul de inceput de an al şefului statului, rostit din parcare, a fost un indemn la speranţă, in acest an nu este nevoie de acest lucru. Acum este imperios necesar ca statul să-şi facă datoria, să investească raţional şi nu clientelar. Din păcate, pentru romani, singura speranţă rămane aceea de a se descurca pe cont propriu intr-un stat care le-a devenit duşman.

Post Views: 66