Romania a ajuns sa fie cunoscuta in lume si prin altceva decat tiganii mancatori de lebede ori violatorii care au speriat Occidentul: spaga, care pare sa fi devenit parte integranta din viata noastra. Un post german de televiziune a constatat, zilele trecute, vazand reactia locuitorilor din Jucu (judetul Cluj) si Craiova in urma arestarii primarilor lor, ca a primi spaga in Romania nu mai este de mult un gest asociat domeniului penal, ci un act normal, aproape fiziologic. „A-ti mitui primarul echivaleaza cu administrarea unui diuretic care stimuleaza functionarea aparatului administrativ” – cam asa arata, vazuta de afara, situatia din Romania. Iar perceptia strainilor cu privire la acest fenomen este departe de a fi denaturata. Din contra, este dureros de realista, lucru confirmat de aproape orice locuitor din aceasta tara. Pentru ca nu numai cei care au nevoie de un aviz sau de o aprobare de la primarii trebuie sa dea spaga. „Stimuli” pentru buna-vointa se cer si se dau inclusiv la organele platite gras de stat pentru a veghea la respectarea legii, fie ea din domeniul fiscal sau orice alt domeniu, iar spaga la doctor a devenit aproape pleonastica. Pana si dascalul este, parca, mai binevoitor cu copilul daca in prealabil el este tratat cu „atentia” cuvenita. Spaga a ajuns sa fie o cerinta atat de bine integrata in mentalul colectiv incat tindem sa oferim „atentii” in majoritatea situatiilor de viata – chiar si atunci cand ele nu ni se cer – ca o pregarantie ca vom fi tratati (nu neaparat din punct de vedere medical) corect. Ce este si mai grav este ca am ajuns sa consideram normala aceasta practica si anormal sau de rau augur eventualul refuz al unei persoane de a primi spaga. Si poate la fel de grav este si ca, in loc ca odata cu schimbarea generatiilor sa se termine cu aceasta practica, asistam la o tot mai acuta precocitate in a invata de foarte tineri sa dam si sa primim spaga.