Sănătatea, educaţia, agricultura şi industria mergeau mai bine pe vremea lui Ceauşescu

Sănătatea, educaţia, siguranţa sau ordinea publică, agricultura şi industria sunt domeniile evaluate de români ca mergând acum mai rău decât în perioada de dinainte de 1989, în timp ce transportul public, turismul, apărarea ţării, politica externă, justiţia şi administraţia publică sunt văzute ca funcţionând mai bine în prezent decât în perioada comunistă, relevă un barometru realizat de INSCOP Research, potrivit Agerpres.
 Vizavi de sănătate, 40,1 la sută dintre respondenţi spun că lucrurile merg mai bine acum, 51,3 la sută mai bine în comunism. În ce priveşte educaţia, 31,1 la sută spun că lucrurile stau mai bine în prezent, iar 60 la sută cred că era mai bine înainte de 1989. 28 la sută sunt de părere că lucrurile stau mai bine în agricultură în prezent, iar 62,1 la sută cred că era mai bine înainte de revoluţie. 24 la sută consideră că situaţia e mai bună în industrie acum, faţă de 66,9 la sută care consideră că era mai bine atunci.
 Potrivit cercetării, comparativ cu situaţia dinainte de 1989, 63,4 la sută dintre respondenţi consideră că transportul public merge mai bine acum, 27 la sută consideră că mergea mai bine înainte de 1989. În ceea ce priveşte turismul, 56,5 la sută dintre respondenţi consideră că merge mai bine acum, 33,3 la sută înainte. În privinţa apărării ţării, 56,4 la sută consideră că lucrurile stau mai bine acum, 31,1 la sută înainte. În privinţa politicii externe, 54,3 la sută consideră că situaţia este mai bună acum, 26,8 la sută înainte. În raport cu justiţia, 49,9 la sută evaluează situaţia ca fiind mai bună acum, 38,2 la sută atunci, în timp ce în raport cu administraţia publică, 45,6 la sută consideră situaţia mai bună acum, 36,6 la sută atunci.
 Conform barometrului citat, 40,5 la sută dintre români cred că viaţa în România, la 25 de ani de la căderea comunismului, e mai rea decât înainte de 1989, iar 52 la sută consideră că în următorii 25 de ani viaţa va deveni mai bună. 81,8 la sută din români sunt de acord că, după 25 de ani de democraţie, România este o ţară mai liberă, dar în care nu există mai multă dreptate.  
 Barometrul INSCOP – Adevărul despre România a fost realizat de INSCOP Research în perioada 27 noiembrie – 2 decembrie 2014. Volumul eşantionului a fost de 1.076 persoane şi este reprezentativ pentru populaţia României de 18 ani şi peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de plus/minus 3 la sută, la un grad de încredere de 95 la sută. Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenţilor.

Specialiştii din sănătate pleacă „afară”

În ceea ce priveşte sistemul sanitar, aşa cum se poate observa din rezultatele barometrului, părerile sunt împărţite. Dacă ne uităm la cum arăta sistemul în mediul rural, de pildă, înainte de ‘89 exista în fiecare comună un dispensar cu un medic, iar în satele îndepărtate de centrul comunei sau sau cu populaţie numeroasă erau puncte sanitare, unde permanent era o asistentă.
Acum, în Sălaj e criză de medici de familie. Trei comune sălăjene nu au medici de familie, iar două oraşe (Jibou şi Şimleu Silvaniei) şi şase comune au doar un medic de familie, care trebuie să deservească o populaţie numeroasă.
O parte din liderii sălăjeni au constatat care sunt minusurile şi plusurile din sănătate, opinii pe care le-am redat în articolul „Sistemul sanitar văzut de liderii sălăjeni”, apărut în ediţia din 11 septembrie.
Tiberiu Marc, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Sălaj, în administrarea căruia se află Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, ne spunea în septembrie că printre aspectele negative ale sistemului sanitar de azi se numără subfinanţarea sistemului public de sănătate, tendinţa medicilor specialişti, în special a celor tineri, de a rămâne în centrele universitare sau de a pleca în străinătate, dezvoltarea insuficientă a îngrijirilor la domiciliu şi a celor paliative, în principal datorită sumelor „simbolice” alocate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi lipsa unui program de investiţii şi dotări cu aparatură medicală la nivel naţional. Printre punctele pozitive ale sistemului sanitar, Marc aminteşte de preluarea managementului spitalelor publice de către autorităţile publice locale, creşterea sumelor, din fonduri europene şi locale, pentru lucrări de modernizare şi dotarea cu aparatură medicală, dezvoltarea sistemului medical de urgenţă SMURD.
Primarul Zalăului Radu Căpîlnaşiu, ne spunea că este de părere că una din marile probleme din sănătate o reprezintă multiplele reforme, neduse la bun sfârşit. Un alt minus în sănătate observat de edilul Zalăului este exodul medicilor, oferta fiind mult mai atrăgătoare în Occident. Ca puncte forte, edilul a precizat accesarea fondurilor europene prin care s-au îmbunătăţit condiţiile din Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău.
Prefectul judeţului, Ionel Ciunt, aprecia că sistemul a făcut o serie de paşi către normalitate, amintind că s-au redeschis 23 de spitale, s-a alocat o bursă lunară de 150 euro pentru medicii rezidenţi, s-a extins sistemul SMURD, s-au direcţionat bani către spitale pentru plata datoriilor şi asigurarea stocurilor de medicamente, s-a adoptat pachetul de servicii de bază, s-au modernizat unităţi medicale prin proiecte cu finanţare externă şi a intrat în vigoare o nouă listă de medicamente compensate şi gratuite. „Aceste reforme au fost necesare şi binevenite, dar, obiectiv vorbind, mai sunt încă destule lucruri de îmbunătăţit în acest sistem pentru a răspunde exigenţelor tutoror factorilor implicaţi în acest domeniu atât de sensibil şi important”, susţine Ciunt.
Printre problemele majore identificate de deputatul PDL Lucian Bode în sistemul de sănătate se numără subfinanţarea şi plecarea specialiştilor din sistem, ca o consecinţă a subfinanţării. „Dacă problema subfinanţării poate fi rezolvată, din păcate hemoragia de resurse umane calificate, în România anului 2014, este aproape ireversibilă”, a spus Bode. „Nici până azi nu am reuşit să avem medici de familie în fiecare comună, iar unele instituţii cu atribuţii în domeniu, în loc să elimine răul de la rădăcină, au preferat să-l ascundă sub preş (cazul copiilor intoxicaţi de la Pericei)”, a declarat Lucian Bode.
Senatorul Vegh Alexandru, fost prefect al judeţului pe perioada în care s-au tranferat spitalele din judeţ către administraţiile publice locale pentru administrare, a remarcat progresele care s-au făcut la Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, la Spitalul „Dr. Ioan Puşcaş” din Şimleu Silvaniei şi la Spitalul din Crasna pe partea de reabilitare şi dotări cu aparatură medicală performantă. stop_coloana Fostul prefect spune că mai este de lucru la partea de personal, în ce priveşte specializarea cadrelor medicale şi salariile, dar şi în ce priveşte eficienţa actului medical.

În învăţământ, anumite aspecte erau mai bune

Eusebiu Lehene, liderul sălăjean al Federaţiei Sindicatelor Libere în Învăţământ, spune că depinde din ce punct de vedere se priveşte. „Sunt sigur că erau şi aspecte pentru care era mai bine, în sensul că înainte de ‘89 salariile erau totuşi echilibrate în sectorul bugetar, iar acum noi am rămas la coada sistemului bugetar şi, practic, importanţa sectorului nu se reflectă şi în importanţa sumelor cu care se face remuneraţia cadrelor didactice. Era mai bine poate şi din punct de vedere al materialelor legate de componenta birocratică care trebuie să le prezinte cadrul didactic”, e de părere Lehene.
Pe de altă parte, sindicalistul sălăjean spune că erau şi apecte negative în educaţie înainte de ‘89 comparativ cu perioada de după. „Nu pot să uit că, totuşi, norma didactică era de 22 de ore (în prezent norma e de 18 ore – n.r.), că eram angrenaţi în activităţi cu caracter politic de la care nu te puteai sustrage şi trebuia să participi”, susţine Lehene. „Poate că mai degrabă răspunsurile (că era mai bine înainte de ‘89 – n.r.) s-au datorat mai degrabă percepţiei legat de calitatea sistemului educaţional românesc. Atunci poate că au o oarecare dreptate, în sensul că într-adevăr era mai echilibrat sistemul de învăţământ, iar performanţele probabil erau superioare, dar asta şi datorită faptului că sistemul de învăţământ, în special cel legat de învăţământul profesional şi tehnic, era mai legat de întreprinderi. Şi-atunci copiii, în momentul în care ieşeau pe piaţa muncii, în general erau mai bine pregătiţi. Acum, ceea ce se întâmplă seamănă mai mult cu o teoretizare a profesiei. Ori asta fiecare o simte în momentul în care trebuie să intre pe piaţa muncii. Din punctul acesta de vedere, probabil că cei care spun că era mai bine înainte de ‘89 au dreptate. Eu, personal, aş fi fost de partea cealaltă, adică de partea a celor care au spus că nu era mai bine. Totuşi, componenta de libertate individuală şi socială se reflectă şi în interiorul sistemului”, opinează Lehene.
Din punct de vedere al reformelor multiple din învăţământ după 1989, Lehene e de acord că înainte era mai bine. „Atunci, într-adevăr, învăţământul avea mai multă stabilitate. Acum, ceea ce se întâmplă şi perpetua reformă prin care trece învăţământul, grevează asupra rezultatelor pe care le are învăţământul. Noi tot sperăm într-o reformă unitară. Dar dacă fiecare ministru va porni propria reformă, atunci rezultatul e departe”, conchide sindicalistul sălăjean.

Agricultura a luat-o „pe arătură” după 1989

Valentin Duca, director executiv al Direcţiei Agricole Sălaj, a declarat pentru Graiul Sălajului că din multe puncte de vedere era mai bine înainte de ‘89. „În primul rând, înainte de ‘89 terenul era tot concentrat în cooperative agricole şi în intreprinderi agricole de stat. Exista tehnologie, de la semănat la recolatat, fertilizări, ierbicidări, absolut tot. Iar după ‘89, după ce am dat pământul la oameni, am uitat să mai facem ceva. Era foarte bine dacă, după revoluţie, fostele secţii de mecanizare care aparţineau de SMA-uri (staţiuni de maşini agricole – n.r.) să fi rămas ori la primării, ori să le fi dat cu licitaţii sau cu atribuire gratuită oamenilor din fiecare comună. Şi-atunci puteau să lucreze terenul. Am dat terenul, dar ei nu au avut cu ce să-l lucreze. Altă problemă a apărut după ‘95, când preţurile erau foarte mici, iar oamenii nu aveau unde să-şi dea produsele. Sălajul a rămas şi fără baze de recepţie (din 12 baze de recepţie, nu a mai rămas niciuna în judeţ – n.r.). Cred că suntem unul din judeţele care avem cele mai mari probleme cu spaţiile de depozitare. Mai mult, dacă înainte de ‘89 era o corelaţie între preţul grâului şi preţul motorinei, după ‘89 deja diferenţa între motorină şi preţul grâului a început să se dubleze. A început să coste mai mult îngrăşămintele, ierbicidele, seminţelor faţă de preţul de valorificare a producţiei. Plus faptul că terenul e împrăştiat, consumul de motorină este foarte mare şi e lipsă de mijloace mecanice. Sunt foarte multe cauze care te fac să ajungi la concluzia că după ‘89 s-a cam pierdut din agricultură”, explică Duca.

Industria s-a făcut nevăzută după revoluţie

Industria a început să dispară după revoluţie în aproape toată ţara. Dar nu e nevoie să mergem mai departe de Zalău pentru a vedea cât de mult s-a degradat acest sector economic în utimii 25 de ani.
Despre industrie în Zalău putem vorbi doar de prin anii 1970, după o vizită a lui Nicolae Ceauşescu, în urma căreia a decis ca la Zalău să se construiască fabrici. Platforma industrială cuprindea în momentul Revolutiei din 1989 fabrici ca Întreprinderea de Armături Industriale de Fontă şi Otel – I.A.I.F.O Zalău, Întreprinderea de prelucrare a lemnului, Întreprinderea de produse ceramice (Cemacon), Întreprinderea de Conductori Electrici Emailaţi, Fabrica de anvelope Silvania, Întreprinderea de {evi, Filatura de Bumbac, dar şi mai multe fabrici de prelucrare în industria alimentară.
La începutul anului 1990, înainte de peri-oada de privatizare a industriei românesti, numai în Zalău existau 42.072 angajaţi, tot atâţia câţi sunt acum în tot judeţul. Aproape 60 la sută din populaţia oraşului era angajată, marea majoritate în industrie. Populatia era la acea dată de aproximativ 71.000 de locuitori. La ultimul recensământ din 2011, populaţia Zalăului este de 56.000, iar numărul de salariaţi în mediul privat pe total judeţ era de circa 33.000.
După 1990, industria a fost privatizată 100 la sută. Majoritatea intreprinderilor şi-au redus drastic activitatea. Foarte multe s-au închis. Anul acesta şi-a dat sfârşitul şi Uzina Electrică. Aşa se face că Armătura Zalău, cea mai mare fabrică din judeţ, a ajuns de la peste 7.000 de angajaţi în 1990 la 363 în prezent. Fabrica de Emailaţi, printre puţinele din ţară cu acest profil, este în prezent în insolvenţă şi mai are vreo 70 de angajaţi, din cei aproximativ 3.000 câţi avea cu 24 de ani în urmă.