Slugarnicia din jurul tronului

Nu spun o noutate si nici nu-i o parere doar personala ca administratia romaneasca este populata astazi, parca mai mult ca oricand, cu oameni care se sprijina intolerabil de putin pe competenta de ordin profesional si moral. Ascensiunea lor in posturi publice inalte se sprijina pe o atitudine slugarnica exersata si perfectionata permanent in relatia cu orice persoana care le-ar putea inlesni efortul de a mai urca o treapta catre ceea ce si-au propus sa ajunga. Slugarnicia, constanta a istoriei natiei si cancer generalizat al plaiului mioritic din zilele noastre, a creat, mai ales in ultimii, ani un snur ce leaga subsolul social de varful societatii, alimentat astfel cu nulitati obraznice, mincinoase, fatarnice, ce se vad dintr-o data scutite de indelungatul efort de a progresa natural in ierarhia sociala. Efectele sunt devastatoare. Dincolo de faptul ca produc boala, drame umane imposibil de anticipat cu catva vreme in urma, incompetenta administratorilor de frunte, aroganta si prostia lor, sfidarea perpetua cu care ne trateaza pot sa imbolnaveasca grav corpul social care se va prabusi pana la urma in frustrare si lehamite.
E posibil ca tragedia prin care trece astazi Romania sa fie cauzata de faptul ca slugile din jurul tronului nu mai tremura de frica biciului, ca in alte vremuri, si nu mai comploteaza veninos prin cotloanele intunecate ale palatului. Ele glasuiesc in numele poporului, dau ordine, impart bani, stabilesc destine. Fura, mint, strica. Trag nadejde, poate intemeiat, ca averile ascunse pe care au reusit sa le adune ii vor feri de necazuri atunci cand cineva le va cere socoteala. Este clipa lor de triumf, este culmea existentei mediocre, este bucuria nemasurata a unui succes pe care in conditii firesti, impuse de competenta profesionala ,nu l-ar fi cunoscut niciodata. In termeni de comparatie, suntem dirijati de o armata de gandaci, care bajbaie besmetic, fara sens, fara directie, fara noima, intr-o parada nefericita a paradoxurilor si contradictiilor. Continui sa cred ca meritam infinit mai mult de atat.