Din ciclul „frumoasă ţară, păcat că-i locuită”, oamenii activi din Sălaj fac coadă la ieşirea din ţară. Mai in glumă, mai in serios, nici măcar dragul de meleagurile natale nu-i mai poate ţine „acasă”, pe cei care odată erau piatra de temelie. Că doar bine a spus cine a spus că dragostea trece prin stomac şi nu ţine de foame. Cum să iubeşti cand nivelul traiului decent iţi depăşeşte bugetul? Scumpirile din ultima perioadă imping zilnic tot mai mulţi sălăjeni să işi caute de muncă in afara ţării, in speranţa că acolo viaţa mai seamănă a viaţă. Aceştia se inghesuie atat pe site-urile de rescrutare, cat şi direct la agenţii să prindă un loc de muncă, ca… orice, doar bani să iasă. Numărul sălăjenilor care işi caută un loc de muncă in străinătate, prin internet s-a dublat in ultimul an. Piaţa autohtonă a locurilor de muncă este mult prea săracă, atat ca număr de posturi vacante, cat şi ca beneficii financiare, iar in acest caz mulţi sălăjeni işi calcă pe orgoliu şi preferă să presteze munca de jos in alte ţări. Sistemul din Romania atata ne poate oferi după 20 de ani de la Revoluţie. Agenţiile de recrutare au simţit imediat fenomenul, iar efectele nu intarzie să apară. Cum cererea pe piaţă privind locurile de muncă in străinătate a crescut, a inceput să crească preţul pentru cei care işi doresc un post sigur „afară”. Uite aşa au ajuns in luna februarie preţurile să fie aproape cat in perioada de vară. Ţările din vestul Europei sunt deja familiarizate cu noi. Am ajuns precum mexicanii la americani sau marocanii in Franţa. Greul ne impinge, iar odată ajunşi acolo nici măcar nu avem pretenţii. Locurile de muncă in restaurant, ca baby-sitter, in agricultură sau construcţii sunt „preferate” de către sălăjeni, chiar dacă aici nici măcar nu s-ar uita către ele. „Dincolo” ne plătesc, iar dacă o fac şi ne permitem să trăim decent, nimic nu mai contează. Ne mutăm „afară”.

Post Views: 67