Si scoala a ajuns o forma fara fond
Anul scolar 2016 – 2017 s-a incheiat, iar vacanta este folosita pentru statistici, reparatii si reasezari de catedre si directori. Numai ca rezultatele statistice anuntate de minister ne duc cu presu@. Realitatile sistemului sunt pe dos. Statul aloca importante sume pentru educatie. Insa dupa plata salariilor, cam 80 la suta din bugetul alocat, mai raman bani doar pentru… creta. Este un prim semn ca guvernantilor nu le pasa de actul de invatamant, de vreme ce nu exista materiale didactice si de laborator. La fiecare inceput de an scolar constatam ca unele clase nu au manuale. O educatie de calitate nu se poate obtine fara manuale, ori cat de depasite ar fi ele. Un sfert dintre cladirile cu destinatie scolara n-au autorizatie sanitara si, dupa lege, ar trebui inchise. Autoritatea locala este obligata sa asigure conditii de functionare a gradinitelor si scolilor, astfel ca toate sa aiba grupuri sanitare interioare, apa potabila, imprejmuire cu gard, curte pentru recreatii mobilier adecvat. Arata rau nu doar scolile de la sate, ci si unele licee din buricul targului. Pentru a dovedi ca ne pasa de scolari, prescolari si studenti e nevoie de analize critice, pe care sistemul nu le face. Sa le facem noi, contribuabilii. Toti dam bani grei la buget si dam si copiilor bani sa duca la scoala, pentru sustinerea si intretinerea sistemului de invatamant. Sa nu li se prabuseasca sistemul in cap. Si am fost milosi cu acest sistem in articolul de fata, pentru ca daca ar fi sa spunem cat de ineficient este, cat de putin sunt instruiti copii sau dusi pe piste gresite, ar trebui sa scriem un roman despre decaderea scolii romanesti aflate in mainile unei clase politice demult decazute.
