Redacția
Afacerea cu ciuperci de la Doba Mare, care da o patrime din productia Romaniei, face greu fata mediului economic handicapat de criza financiara
Scriam cu timp in urma in cotidianul nostru ca judetul Salaj este cel mai mare producator de ciuperci din tara, peste 50 la suta din productie fiind realizata aici. Zilele trecute am aflat ca mai bine de jumatate din cantitatea de ciuperci a judetului se produce in comuna Dobrin. Asezarea Doba Mare este cunoscuta in zona ca sat al ciupercarilor. Una dintre cele mai mari ciupercarii se afla in fostele grajduri ale raposatului CAP din Doba Mare. Ladany Josef si Bogdan Istvan. Sunt doi tineri, care in urma cu trei ani, dupa ce au lucrat ca palmasi la ciupercariile din Ungaria si-au luat inima in dinti si au demarat propria afacere. Grajdurile colectivului erau in stare de paragina, dar asta nu i-a descurajat pe investitori. Le-au reparat, ba au creat intre ele si un nou spatiu de productie. Asa se face ca la ora actuala ciupercile Champignon se “lafaie” pe o intindere de de 3000 de metri patrati la sol si inca pe 1500 de metri patrati la…etaj. Trec prin halele intunecoase si din sacii de polietilena isi scot palariile parca in semn de salut, mii, zeci de mii de ciuperci. Palarii albe, imaculate precum haina Mielului. Nu-i usor sa le asiguri conditii de viata unor astfel de “fiinte” plapande. Pentru ca ele sa iasa din compost si sa creasca, trebuie sa aiba o temperatura constanta in incapere (17 grade Celsius) fie iarna fie vara. Ladany Josef imi marturiseste ca lunar cheltuie in jur de 250 milioane de lei vechi pe curent electric pentru asigurarea temperaturii si umiditatii in hale. Daca se da gres, productia este compromisa. Iar infiintarea si mentinerea unei culturi de ciuperci nu costa putin, mai ales ca atat miceliul cat si compostul sunt aduse din import. Fluxul de productie este continuu. Cei 25 de angajati ai ciupercariei n-au nici Paste, nici Craciun. Lucreaza in schimburi zi si noapte pentru ca rodul trudei lor sa fie la standardurile pe care le cere piata. De pilda unul dintre ei, imi spunea ca daca se intarzie recoltatul cu 3-4 ore, palaria ciupercii ia alte dimensiuni (se mareste cu 4 la suta pe ora), capata alta culoare, ceea ce evident duce la diminuarea pretului de livrare catre beneficiar. Lunar se scot din halele de la Doba 50 de tone de ciuperci Champignion care iau drumul consumatorilor. Contracte exista, exista si desfacere catre lanturile de magazine Kaufland, Selgros ori Real. Pe piata libera prea putine ciuperci se livreaza din Doba, pentru ca vanzatorul intermediar pretinde comision mare. “Daca anul trecut imi zice Ladany Josef, beneficiarii veneau la ferma dupa produse la un pret de 60.000 de lei vechi pe kilogramul de ciuperci, la ora actuala ne cautam beneficiari noi, le ducem marfa si le-o livram la pretul de 45-50000 de lei kilogramul. Costurile de productie cresc de la o zi la alta, cetateanul nu mai cumpara ciupercile cu kilogramul, ci cu suta de grame, veniturile scad, incat abia putem acoperi cheltuielile cu salariile angajatilor, asta pentru a nu-i trimite in somaj si a reduce productia. Se simte criza”. Da. Si ciupercile simt criza, mai ales cand raman pe rafturi si lamelele lor se innegresc, cand cumparatorii le intorc spatele din lipsa de bani, cand palariilor lor imaculate devin cenusii si mohorate. Cenusii si mohorate precum societatea prin care ne taram.
