Filosoful danez Soren Kierkegaard scrie că ”atunci când moare un despot, ia sfârșit și puterea lui; când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe.”

Puțini își mai aduc aminte acum de tiranii Gia Long, Tu Duc, sau Minh Man, în timp ce Biserica poartă peste veacuri amintirea celor care și-au dat viața pentru credință și ideal.

La data de 24 noiembrie, Biserica Romano-Catolică îi celebrează pe cei 117 martiri vienezi care au fost uciși din ură pentru credința creștină între anii 1745 și 1862. Acești oameni și-au asumat munca apostolică, după cum împreună au înfruntat până și moartea pentru a da mărturie despre adevărul evanghelic.

Istoria religioasă a Bisericii din Vietnam înregistrează că au existat în total 53 de edicte semnate de regi, care, timp de trei secole, au decretat persecutarea creștinilor, una dintre cele mai abominabile persecuții care au existat vreodată. Au murit astfel aproximativ 130.000 de creștini, din întreg teritoriul Vietnamului. De-a lungul anilor, acești martiri creștini au fost îngropați în morminte comune, dar memoria lor a rămas vie în comunitatea catolică.

Dintre cei 117 de martiri care sunt pomeniți astăzi, 75 au fost condamnați la moarte prin decapitare, 22 spânzurați, 6 arși de vii, 5 uciși prin sfâșierea trupurilor și 9 morți în închisoare din cauza torturilor. Dintre cei 117 martiri vietnamezi, 64 au fost beatificați de Papa Leon al XIII-lea la 27 mai 1900; 8 de Papa Pius al X-lea la 20 mai 1906, alți 20 tot de el la 2 mai 1909; la 29 aprilie 1951, 25 dintre ei au fost beatificați de Papa Pius a XII-lea.

Dragi cititori, astăzi, în timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile, celor cinici nu le lipsește deloc pasiunea în misiunile pe care le înterprind. În această perioadă dificilă care ne martirizează conștiința și valorile, să cerem mijlocirea acestor sfinți vietnamezi pentru a rămâne fideli și credincioși până la final.