Dragi cititori, pe 21 mai biserica de rit bizantin consemnează o sărbătoare deosebit de importantă pentru creștinătate, ziua sfinților împărați Constantin și Elena.

Aceste două personalități marcante ale istoriei secolului IV au adus o contribuție valoroasă în multe domenii, dar cu siguranță impactul cel mai puternic a fost asupra creștinismului.

Datorită împăratului Constantin, religia creștină a ajuns să devină una de stat. Mama sa, Elena, a fost cea care a descoperit pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Iisus și a zidit pe acel loc Biserica Sfântului Mormânt.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, s-a născut în orașul Naissus (Serbia) în anul 274.

Proclamat împărat după moartea tatălui său, Constantin intră în conflict cu un tânăr numit Maxentiu, care aspira, la rândul lui, la înalta funcție de conducere. În ziua premergătoare luptei dintre ei, Constantin a văzut pe cer, deasupra soarelui, o cruce luminoasă care avea avea inscripția ”In hoc signo vinces”(”prin acest semn vei birui”), iar în vis i s-a aratat apoi Hristos, spunându-i să pună acest semn pe toate steagurile sale. Constantin a ieșit biruitor în luptă, procedând întocmai după cum i s-a descoperit în relevația avută.

Împăratul Constantin a ajuns la putere în vremuri de mari persecuții față de creștini. Aceștia erau arși de vii în lăcașurile de cult, mureau asfixiați în catacombele unde se adunau pentru a se ruga, erau unși cu smoală, puși pe stâlpi și incendiați, sau îmbrăcați în piei de oaie și aruncați în arene cu fiare sălbatice care îi sfâșiau de vii. Acestea sunt doar câteva dintre abominabilele forme de persecuție la care erau supuși de catre împărații păgâni.

În urma Edictului de la Milano, semnat în anul 313, împăratul Constantin pune capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și dăruiește libertatea de credință tuturor oamenilor. Generalizează duminica drept zi de odihnă, interzice răstignirea ca modalitate de execuție și interzice abandonarea copiilor mici. Adoptă legi împotriva adulterului și a avortului și stabilește în legislație morala creștină. În anul 325 convocă primul conciliu de la Niceea în urma căruia stabilește baze dogmatice și canonice ale religiei creștine. În anul 330 pune bazele unei noi capitale a Imperiului care îi va purta numele- Constantinopol (Istambulul de astăzi).

Multe dintre deciziile lui Constantin sunt atribuite mamei sale, ea fiind o apărătoare de seamă a creștinilor persecutați. Flavia Iulia Helena, mama lui Constantin, a fost o femeie deosebit de credincioasă și cunoscută pentru pietatea sa. Se spune că Elena a fost bolta Imperiului, ea fiind prima împărăteasă care și-a eiberat toți sclavii de la curte și a desfințat suita de doamne care petreceau în lux și în intrigi. Constantin a fost foarte atașat de mama sa căreia i-a dat titlul de Augusta, cea maiînaltă onoare acordată unei femei până atunci.

Dragilor, împărații Constantin și Elena au fost și au rămas faruri de lumină pentru umanitate, în vremuri de opresiune, de confuzie și de inechitate pe care continuăm să le trăim și astăzi, parcă tot mai mult. Progresul științific, căruia i se alocă mult credit, ar fi trebuit să ne umanizeze, să ne facă mai buni, mai morali…sau nu?

Pe lângă războiul obscur care ne pândește lângă granițe, dramatic și anacronic este și războiul împotriva creștinilor din diferite zone ale lumii, persecuții tiranice și nedemne despre care puțini dintre noi știm. Trăim cu impresia că aceste vandalisme s-au încheiat, în timp ce, în Nigeria, Coreea de Nord, Irak, China, Eritreea, India, Somalia și alte zone, creștinii sunt persecutați și omorați zi de zi. Un studiu recent BBC ne dezvăluie că persecuția creștină a ajuns la un nivel apropiat de cel al genocidului din cauza ”corectitudinii politice”.

Avem multă nevoie de viețile sfinților pentru a ști cum să trăim în această epocă. Avem nevoie de constantini și elene care să fie curajoși și integri, care să dea alarma în străfundurile sufletelor noastre, chemându-ne la o viață exemplară, eroică, fără compromisuri. Din cauza ”micilor” compromisuri s-au născut și se vor naște cele mai prufunde confuzii, cele mai mari erori și crize.

Numele de ”Constantin” derivă din cuvântul de origine latină ”constans”, care înseamnă ”statornic”. Numele ”Elena” are etimologie greacă și provine din grecescul ”Helene”, care înseamnă ”cea ca soarele, cea luminoasă”.

Oameni buni, să căutăm statornicia, permanența și lumina în viețile noastre! La mulți ani tuturor celor ce poartă numele acestor sfinți!

Post Views: 115