Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Biserica Crestina praznuieste în fiecare an, la 29 iunie, pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuti si mai venerati dintre sfinti si anume pe Sf. Apostoli Petru si Pavel.
Din Sf. Evanghelii cunoastem ca Sf. Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona si frate mai mare al lui Andrei si se chema Simon, pâna când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru. Este primul care L-a numit pe Iisus „Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu”( Matei 16,17-18); este unul din cei trei apostoli pe care Mântuitorul Hristos i-a facut martori ai slavei Sale dumnezeiesti pe muntele Taborului. Dupa Pogorârea Sf. Duh la Rusalii, Sf. Petru este cel dintâi care vesteste poporului evreu pe Iisus Hristos cel Rastignit si Înviat, îndemnându-i pe toti la pocainta si întoarcere la credinta. Din Ierusalim, dupa întemeierea Bisericii Crestine în ziua Cincizecimii, Sf. Petru vesteste Evanghelia Împaratiei în Antiohia, Pont, Galitia, Bitinia si la Roma. De la Sf. Apostol ne-au ramas scrise în Canonul Noului Testament doua epistole sobornicesti, mult folositoare vietii crestine.
Sf. Apostol Pavel, supranumit „apostolul neamurilor”, pentru ca a predicat Evanghelia mai ales pagânilor, s-a nascut într-o familie de iudei bogati în Tarsul Ciliciei. Având si posibilitati, dar si dragoste de carte, va ajunge la scoala rabinului Gamaliel, la Ierusalim, devenind un adept înfocat al legii mozaice si un dusman de moarte al crestinilor. Pe drumul Damascului, când, plecat sa-i persecute pe crestini, Saul (cum se numea pâna atunci) se întâlneste cu Iisus cel Înviat, se converteste la crestinism si devine ,,un vestitor neobosit al Evangheliei, învatator si apostol al popoarelorI. stop_coloanaA propovaduit pe Hristos tuturor, strabatând, în trei calatorii misionare, toata Asia, Spania, Britania si Italia, înfiintând comunitati crestine, hirotonind episcopi, preoti si diaconi, si ne-a lasat 14 epistole din care emana grija neobosita pentru propovaduirea si pastrarea nealterata a învataturii crestine.
Cei doi mari apostoli îsi încheie viata la Roma, unde, la 29 iunie anul 67, în vremea crudului împarat Nero, dobândesc cununa cea nevestejita a muceniciei. Potrivit unei vechi traditii, Sf. Petru a fost condamnat la moarte prin rastignire, iar la cererea sa a fost rastignit cu capul în jos, în vreme ce Sf. Pavel i s-a taiat capul. Pe locul unde a fost rastignit în Roma Sf. Petru, în circul neronian, acum se ridica basilica „Sf. Petru”, iar în locul martiriului Sf. Pavel de pe via Ostia, crestinii au ridicat o biserica închinata lui si anume biserica „San Paolo fuori la muraI, adica biserica din afara zidurilor cetatii. Sarbatorirea acestor mari apostoli dateaza înca din secolul II al erei crestine si evlavia credinciosilor s-a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii crestini si marii Parinti ai Bisericii s-au întrecut în a-i elogia pe cei doi Apostoli care, prin cuvântul si sângele lor, uniti în Hristos, au plamadit Roma crestina si Biserica întreaga.
