Calendarul ortodox și greco-catolic îi cinsteste astăzi pe cei 20.000 de mucenici din Nicomidia care au fost arși de vii într-o biserică pentru că au refuzat să renunțe la credința creștină.

Mulțimea aceasta de martiri au primit suferința și moartea în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), în ziua de Crăciun, în cetatea Nicomidia.

În anul 286, Dioclețian l-a ridicat la rangul de august pe cezarul Maximian, care a început o presecuție atroce împotriva tuturor creștinilor. În urma câștigării unei campanii militare, Maximian a cerut să fie aduse ofrande în templele romanilor, în cinstea zeilor, care, după convingerea lui, îl ajutaseră în biruință.

Oamenii din biserică au fost amenințați că vor fi arşi de vii dacă nu vor să jertfească zeilor care fuseseră aduşi anume în faţa uşilor bisericii. Pentru creștinii din Nicomidia era o zi de mare sărbătoare, mulți fiind adunați la biserică pentru Sfânta Liturghie. Bravi și neînduplecați, înveșmântați în mireasma sărbătorii luminii, cortegiul de suflete nu a vrut să dea ascultare torționarilor și, astfel, biserica a fost înconjurată de soldați și incendiată.

Au murit arși toți cei care se aflau înăuntru, cât și alții care mărturiseau public, pe străzile orașului, că erau creștini. În acea zi de Crăciun și-au dat sufletul două zeci de mii de oameni.

”Când evadezi din universul masei omenești, când, înflăcărat de ceva frumos și divin, râvnești să edifici viața după ele, atunci ai împlinit condiția care te eliberează de mediocritate și te așează pe cărarea vieții eroice.” ( Ioan Suciu, Eroism)

Echipați sufletește pentru o viață eroică, cei douăzeci de mii de mucenici creștini ne învață, pe noi cei de astăzi, sclavi ai multor dependențe, care este culmea libertății în iubirea creștină.

sursa foto: doxologia.ro