Astăzi, în calendarul de rit bizantin sunt sărbătoriți sfinții Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima. Ei erau africani la origine și au trăit în anii domniei lui Deciu ( 249-251 d.H.) și a lui Fortunian, dregătorul din Africa stăpânită de romani.
Deciu a interzis creștinismul și oricine era bănuit că se roagă Dumnezeului creștinilor trebuia să-l tăgăduiască pe Hristos și să aducă jertfe idolilor. Dacă cineva s-ar fi împotrivit, era aruncat în închisoare și supus multor suplicii.
Văzând aceasta, Terentie, Pompei și toți ceilalti împreună cu ei, 40 la număr, s-au unit și au stat împreună vitejește, proclamându-și cu eroism crezul în Iisus Hristos. În inimile lor răsunau cu înflăcarare cuvintele Mântuitorului care-i învăța pe apostoli și ucenici spunând: ”Nu vă temeti de cei ce ucid trupul iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheenă.”(Matei 10,28)
Stând înaintea dregătorului Fortunian, acești tineri mărturiseau puterea lui Hristos și imaginarul idolilor care erau venerați de păgâni. Pentru această cutezanță au fost supuși multor torturi, iar unora dintre ei le-au fost aduse soțiile, care îi implorau să-și renege credința în Hristos.
Sfinții au rămas intransingenți la toate aceste presiuni abominabile și pentru aceasta, din porunca dregătorului, după multe zile de tortură, li s-au tăiat capetele, primind astfel cununa martiriului.