Sfântul Valentin și Ziua Îndrăgostiților

 

”Amprenta eternității face diferența dintre iubire și voluptate.” (Soren Kierkegaard)

Dragi cititori, în fiecare an, pe data de 14 februarie, lumea întreagă sărbătorește Ziua Îndrăgostiților sau Valentine`s Day. Ca și în cazul multor sărbători comerciale, ne aflăm în fața unui paradox. Mulți dintre noi am auzit de această sărbătoare și o putem descrie în câteva cuvinte, dar puțini știm care sunt rădăcinile și inspirația ei.

Dincolo de marketing-ul promovat în jurul acestei date, există doi sfinți martiri cu numele de Valentin, pe care biserica de rit latin îi comemorează pe 14 februarie și 30 iulie, biserica de rit bizantin. Viața acestora a dat naștere tradiției zilei îndrăgostiților, foarte răspândite în țările anglo-saxone.

Deoarece în Evul Mediu se credea că în această zi păsările, simțind apropierea primăverii, începeau să-și facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea Sfântului (Sfinților) Valentin este începutul redeșteptării anuale la o viață nouă, a iubirii restauratoare. Sfântul Valentin a devenit patronul logodnicilor. Dar care Valentin? Preotul din Roma, care a fost martirizat în anul 268, sau episcopul de Terni, care a avut aceeași soartă glorioasă cinci ani mai târziu?

Cel dintâi ne este prezentat ca un prieten al împăratului Claudiu Gotul, care l-a interogat personal în cadrul procesului. Răspunsurile limpezi și convingătoare ale lui Valentin au răscolit și gândurile împăratului. A fost totuși condamnat la moarte, deoarece, între timp, a convertit la credința creștină pe însuși prefectul Asteriu și toată familia lui. Martirul a fost înmormântat lângă Via Flaminia și s-a ridicat și o biserică dedicată lui.

Al doilea Valentin, episcopul de Terni, în timpul unei treceri prin Roma, a adus la credința creștină un filosof renumit, Cratone, și pe cei trei ucenici ai săi atenieni; acest zel l-a pus în primejdia de a fi ușor denunțat de către păgâni. Într-adevăr, episcopul a fost denunțat și adus în fața tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului. Cei trei tineri convertiți i-au dus trupul neînsuflețit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri de către comunitatea creștină de acolo.

Iată aceste evocări ale dragostei plenare ce o purtau în inimă cei doi sfinți Valentin, pe temelia cărora s-a clădit Ziua Îndrăgostiților.

Dragilor, suntem datori trecutului nostru istoric să încadrăm aceste sărbători moderne, lipsite de substanță, într-o tradiție vie. A trăi ancorat în tradiție nu înseamnă a rămâne înțepenit într-o icoană veche, ci a transborda, a purta o temelie sănătoasă ca reper și orientare. Avem nevoie de merinde pentru tărâmul modern!

În ce spectru al iubirii ne încadrăm noi astăzi? Trăim parcă în mijlocul unui Hollywood hedonist și promiscuu. Numeroase staruri pop cântă despre iubire, dar cât de mult cunosc ei iubirea? Din păcate, de cele mai multe ori, viețile lor vorbesc de la sine. Industria cinematografică și industria video chat invită la consumuri instantanee, la superficialitate, la decadență, atacând și îngenunchind adevărata iubire. Ne aflăm într-un total regres din punct de vedere afectiv și rispim iubirea superfluu.

Filosoful creștin Soren Kierkegaard ne spune că doar ”amprenta etenității face diferența dintre iubire și voluptate”. Iubirea desacralizată, cinică, lipsită de sens transcendental, duce la o prăbușire de mari proporții.

Adevărata iubire, în mijlocul căreia Dumnezeu este stâlpul de rezistență, indiferent de vârstă, va păstra mereu în ea ceva juvenil, neplictisit, nedezamăgit, mereu înnoit, etern. Să tânjim înspre aceasta! Să căutăm antidotul întorcându-ne la tradiție, la origini!

Vă doresc o sărbătoare minunată! Să fiți iubiți!