Sfântul Sava, ”copilul batrân”

Creștinii ortodocși și catolici îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Sava cel Sfințit.

Sfântul Sava s-a născut la începutul secolului al V-lea, în jurul anului 438, în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450), în localitatea Mutalasca, din regiunea Capadocia (Turcia de astăzi).

Părinții săi, Ioan și Sofia, l-au crescut pe Sava până la vârsta de cinci ani, după care, lăsându-l în grija unui unchi, au plecat, pentru o vreme, în Alexandria, tatăl său fiind comandant militar. La vârsta de opt ani, ”copilul bătrân”, așa cum a fost supranumit datorită înțelepciunii și traiului, a îmbrățișat viața monahală, intrând în Mănăstirea Sfântul Flavian, unde a trăit într-o aspră asceză timp de zece ani. Când s-au întors părinții săi, aceștia au încercat să-l înduplece să se întoarcă acasă, dar fără succes, pentru că Sava dorea să continue viața monahală.

La vârsta de optsprezece ani, Sava a călătorit la Ierusalim, unde a petrecut 30 de ani la Mănăstirea Cuviosului Teoctist, loc în care s-a deprins cu smerenia, ascultarea duhovnicească și multe fapte desăvârșite. După moartea Cuviosului Teoctis și a părintelui său spiritual Elpidie, Sava și-a petrecut timpul prin peșteri, crescând în virtuți și dobândind multe daruri supranaturale, printre care facerea de minuni și vindecarea bolnavilor.

În anul 491, patriarhul Salustiu al Ierusalimului l-a hirotonit preot, iar în anul 494, același patriarh l-a numit arhimandrit, cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina. În tot acest timp, Sava s-a remarcat și printr-o aprigă luptă împotriva ereziilor acelor vremuri și anume mișcările monofizită și origenistă.

Nu după multă vreme, el a devenit călăuză și învățător al multor călugari și pustnici. Tot mai mulți ucenici au început să se adune în jurul său, căutand viața monahicească. În jurul peșterii sale s-a dezvoltat actuala mănăstire, care îi poartă numele: Lavra Sfântului Sava cel Sfințit.

Potrivit tradiției, Sfântul Sava a trecut la cele veșnice în ziua de 5 decembrie 532, la vârsta de 94 de ani, fiind îngropat într-o curte aflată între cele două biserici vechi ale Lavrei sale.

După moartea sfântului, au fost consemnate multe minuni care au avut loc prin venerarea moaștelor sale și prin mijlocirea sa.

Dragi cititori, ne lămurim din nou că numai teologia știe ceva definitiv despre existența noastră, despre rosturile supreme, despre permanență și miracol. Viața sfinților și lucrarea grandioasă pe care Iisus Christos a împlinit-o în ei, ne stau probă și garanție a adevărului.