Sfântul prooroc Iona este serbat în calendarul ortodox, greco-catolic și romano-catolic în fiecare an la data de 21 septembrie.

Iona a trăit în secolul VIII, înainte de Christos, urmând proorocului Elisei în regatul de nord al Israelului. El a fost fiul lui Amittai din Gat-Hahefer, din semiția lui Zabulon, aproape de orașul Azot.

Printr-o revelație tainică, Iona a fost trimis de către Dumnezeu să prevestească locuitorilor orașului Ninive distrugerea cetății, dacă aceștia nu-și vor schimba moravurile corupte.

Iona, ignorand cererea divină, s-a îmbarcat pe o corabie, cu intenția de a se refugia în Tarsis, tocmai la capătul lumii. Corabia pe care s-a îmbarcat a fost cuprinsă de o furtună devastatoare, iar Iona, fiind considerat cel vinovat pentru aceste îngrozitoare împrejurări, a fost aruncat în mare de către oamenii din corabie. Ajuns în valuri, Iona a fost înghițit de un chit în burta căruia a petrecut trei zile și trei nopti, perioadă în care își conștientizează vina și se roagă cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru iertare. În chip supranatural, după trei zile de întuneric, chitul l-a vărsat pe uscat pe Iona, care, de această dată, a dat ascultare poruncii divine și a plecat la Ninive.

Iona i-a avertizat pe niniviteni că au trei zile pentru a se converti, altminteri cetatea lor va fi rasă de pe fața pământului. Locuitorii cetății au crezut în mesajul pe care Iona l-a transmis: însuși împăratul s-a dezbrăcat de veșmintele somptuoase, s-a îmbrăcat în sac și a șezut în cenușă, ca semn al durerii și al părerii de rău pentru relele comise. În același timp, împăratul a cerut tuturor locuitorilor să țină post negru. Forța căinței ninivitenilor a câștigat iertarea lui Dumnezeu si le-a redobândit demnitatea pierdută.

Iona a murit mai târziu în pământul Senaar, cu opt sute de ani înainte de venirea lui Christos, și a fost îngropat în peștera lui Cenezeu, conducatorul uni trib. Considerat unul dintre cei doisprezece profeți ziși ”mici”, proorocul Iona nu are nici o referire în Biblie cu privire la venirea lui Mesia. Totuși, cele trei zile și trei nopți petrecute în burta chitului prefigurează moartea și învierea lui Christos.

Neîncetatele căutări ale omului, ignoranța vizavi de codurile morale divine și căutarea fericirii într-un sens prost plasat, definesc în mare parte tabloul lumii noastre de astăzi. Doar că, pe vremea lui Iona, oamenii au știut să strige după ajutor, să-și admită culpa și să preschimbe totul dintr-o decizie crucială, într-o propulsare la mari înălțimi și asta le-a oferit cel mai luminos chip al vieții.