Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfânta Biserică prăznuiește în data de 20 iulie pe unul dintre cei mai mari și mai cunoscuți prooroci ai Vechiului Testament, pe Sf. Prooroc ILIE TESVITEANUL. Acesta a trăit cu peste 800 de ani înainte de Hristos și și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria, unde locuiau zece din cele douăsprezece triburi ale poporului ales. Aici domnea în acea vreme regele Ahab. Acesta ajunsese un instrument docil în mâinile soției sale, Izabela, originară din Fenicia și a săvârșit fapte rele înaintea ochilor Domnului, mai mult decât toți care au fost înaintea lui…prin care a supărat pe Domnul Dumnezeul lui Israel și și-a pierdut sufletul său, susținând cultul idolatru al zeului Baal, pe care prin teroare, l-a impus întregului popor evreu. Când fărădelegile regelui și ale poporului au ajuns la culme, a fost trimis de Dumnezeu la acțiune, proorocul Ilie. Ca să nască pocăință în popor și să înspăimânte pe rege și guvernanții slujitori la idoli, Sfântul Ilie se roagă fierbinte lui Dumnezeu, Care îl ascultă și închide cerul trei ani și șase luni, încât seceta cumplită amenința viața oamenilor și a animalelor. Trimis de Dumnezeu la Ahab să-i vestescă această mare secetă, regele, în loc să se pocăiască, caută să ia viața lui Ilie. Proorocul se ascunde o vreme într-o peșteră, lângă un pârâu, unde corbii îi aduceau pâine și carne iar apă bea din pârâu, ajunge apoi la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Aici înmulțește făina și uleiul care ajungeau doar pentru o pâine și acestea au hrănit multă vreme pe femeie, pe prooroc și pe fiul văduvei, iar când fiul văduvei moare, proorocul îl învie și-l redă mamei sale. Spre sfârșitul celor trei ani și șase luni de secetă, Dumnezeu îl trimite din nou pe proorocul Ilie la regele necredincios ca să declare lupta cu acest nelegiuit. Regele îl învinuiește pe Sf. Ilie de necazurile, suferințele și tulburarea din popor, iar proorocul ripostează stop_coloana vehement, acuzându-l pe rege că e vinovat, deoarece a părăsit pe Dumnezeu și legile Lui sfinte și se închină idolilor. Proorocul îi propune regelui o confruntare publică: să se ridice un jertfelnic la care să se roage proorocii idolilor întâi și apoi unul la care să se roage Ilie și la rugăciunile cărora se va coborî foc din cer să mistuie jertfa, acela este adevăratul Dumnezeu. Regele, fără știrea Izabelei, a adunat pe muntele Carmel tot poporul, sfetnicii și cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal și patru sute ai Astartei. S-au rugat toți proorocii amintiți până spre seară, au strigat, s-au înțepat cu săbiile, dar totul în zadar ,,n-a fost nici răspuns, nici glas, nici auzireÎ. Spre seară s-a rugat și Sf. Ilie și Dumnezeu a trimis foc din cer și a ars totul, uscând și șanțurile dimprejur. Mulțimile suferinde au căzut cu fața la pământ, s-au căit de păcatele făcute și apoi au ucis pe toți proorocii idolilor. După acestea a coborât ploaie binecuvântată și a încetat seceta cumplită. Proorocul Ilie a săvârșit multe alte minuni, iar la sfârșit a fost luat într-un car de foc și cai de văpaie și ridicat la cer. Sf. Scriptură și Tradiția Bisericii ne spun că Sf Ilie va veni iarăși pe pământ la sfârșitul veacurilor ca Înainte- Mergător la cea de a doua venire a lui Hristos. Când Mântuitorul a zis că ,,Ioan Botezătorul este Ilie proorocul, cel ce va să vinăÎ , ne spune un sfânt, că aceste cuvinte vor să arate că ,,amândoi sunt înaintemergători, unul până să iasă Hristos la propovăduire, altul înainte ca să vină la judecata cea de apoi.