Calendarul bizantin reliefează astăzi viața sfântului Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului.

Pavel a fost originar din Tesalonic și a fost secretar și diacon al sfântului Alexandru. Când Alexandru, pe patul morții sale, a fost întrebat pe cine dorește să lase succesor, el l-a propus cu încredere pe diaconul său Pavel, evidențiind mulțimea trăsăturilor morale pe care diaconul le avea.

Astfel, după moartea lui Alexandru, Pavel a fost ales patriarh al Constantinopolului.

Din nefericire, Pavel nu a fost acceptat de ereticii arieni și nici de Constanțiu (337-361), împăratul arian. A fost scos din scaun și nevoit să se refugieze la Roma. Aici s-a întâlnit cu Sfântul Atanasie cel Mare, alungat și el de Constanțiu.

A fost repus în scaun la insistențele împăratului apusean Constantin al II-lea, fratele lui Constanțiu. După moartea lui Constantin, Pavel a fost exilat la Cucuzon, în Armenia. Aici, pe când se afla la oficierea Sfintei Liturghii, a fost sugrumat de arieni cu omoforul său.

În timpul domniei împăratului Teodosie, moaștele Sfântului Pavel Mărturisitorul au fost mutate la Constantinopol, iar în anul 1236 ele au fost aduse la Veneția.

Pavel Mărturisitorul a știut să țină piept, cu o voință neînfrântă, ereziilor care brăzdau violent acele vremuri, din trăirile și faptele sale desprinzându-se și renumele de ”mărturisitor”.

Mărturia personală este esențială pentru viața noastră și a celor din jur. Cei care au descoperit credința în profunzime au datoria să fie semne și lămuriri și pentru ceilalți, altfel credința se risipește. Societatea noastră atât de secularizată are nevoie de demonstrații însuflețite și autentice pentru a-și putea recăpăta sensul și vigoarea. Viața acestui mărturisitor al adevărului să transforme învelișurile lesnicioase și pereții mediocrității în prilejuri de mărturii eroice.

Post Views: 136