Sfântul Oreste

Sfântul mucenic Oreste sau Orest și-a folosit capacitatea și destoinicia pentru a demonstra existența Mântuitorului Iisus Christos. El este serbat atât în cultul bizantin cât și în cel latin, în fiecare an la data de 10 noiembrie.

Oreste a fost martirizat în cetatea Tianei din Capadocia în timpul împăratului roman persecutor al creștinilor, Dioclețian. În acea perioadă, prefectul provinciilor Cilicia și Capadocia, pe nume Maxim, a raportat împăratului existența unui medic creștin care prin cuvântarile sale îi convingea pe cetățenii Tiane să renunțe la cultul idolilor. Pentru împărat, credința lui Oreste a însemnat o instigare la nesupunere civică, în vremuri în care cultul zeilor patriei era o datorie publică a cetățenilor și locuitorilor imperiului.

Oreste a fost adus înaintea împăratului, acesta încercând să-l înduplece prin toate mijloacele posibile să-și tăgăduiască credința și să adore zeitățile cetății. Bravul mucenic nu a cedat și a mărturisit în mod public credința în unicul Dumnezeu existent arătând totodată iraționalitatea cinstirii idolilor păgâni.

După ce a fost crunt biciuit, aruncat în închisoare și supus torturilor celor mai abominabile, zadarnice încercări de a-i frânge voința și credința, într-un final, Oreste a fost legat de un cal sălbatic și târât prin cetate. Acesta a fost tabloul emoționant și remarcabil în care curajosul erou și-a dat sufletul în mâinile Celui în care credea cu toata suflarea.

Există o atestare foarte timpurie a cinstirii sfântului Oreste în scrierile lui Grigorie de Nazianz. El confirmă existența încă din timpul său a unei biserici dedicate sfântului și a unei mânăstiri alăturate.

Dragi cititori, deunăzi am citit un comentariu la adresa martirilor creștini, o persoană care se-ntreba cum, o religie a iubirii, cere suferință și moarte. Să privim la arhetipul iubirii, care a fost Christos și să aprofundăm mesajul biblic care ne dezvăluie cât de de mult a iubit Dumnezeu lumea, ”că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.” Dragilor, apogeul iubirii este sacrificiul total. Ce alt garant mai mare al iubirii îl poate cineva oferi decât propria viața? Cum ne putem lăsa mai bine convinși decât atunci când se girează totul? Christos își retrăiește pe pământ viața și moartea în sfinții săi. De ce? Pentru ca noi să credem, pentru ca noi să ajungem la adevăr, la plinătate.

Atât de profund a fost încleștată în inima sfântului Oreste iubirea pentru idealul credinței, încât pentru el moartea devenise cea mai nobilă lucrare care-l catapulta către eternitate si care făcea să strălucească celor rămași în urmă, lumina Adevărului.