Dragi cititori, viața noastră, dacă nu este alimentată din abundență de ceva care o transcende, își pierde suflul și motivația. Să privim și astăzi înspre acești purtători de lumină și sens, care au știut să trăiască atât din punct de vedere uman cât și suprauman: sfinții lui Dumnezeu.

Calendarul ortodox ne invită să-l desprindem pentru o clipă din țesătura istoriei pe Sfântul Nichita, episcopul Calcedonului. Supranumit ”tată al sărmanilor, apărător al văduvelor și izbăvitor al celor năpăstuiți”, Nichita s-a evidențiat în timpul vieții sale prin virtutea carității și a firii sale blajine. El a condus biserica din Calcedon timp de aproape 50 de ani, dovedindu-se un îndrumător spiritual de o înaltă trăire morală.

În perioada iconoclastă, Nichita a fost un aprig apărător al credinței în Christos și al viziunilor statornicite de Sfinții Părinți ai Bisericii, demontând cu pricepere toate ideologiile eronate și predicând concepția dreaptă cu privire la cultul icoanelor. Din această cauză a fost trimis în închisoare și supus multor chinuri, fiind un exemplu până în ziua de astăzi că adevărul trebuie spus cu orice preț.

După multe lupte și persecuții, Nichita s-a retras într-o mănăstire din Palestina, locul unde a murit. El a rămas în inima creștinilor ca un model de cutezanță, de iubire jertfelnică și de curaj supraomenesc.

Dragilor, cum vom mai privi înspre transcendent fără aceste dovezi concrete din viețile sfinților? Ce vom înțelege despre viață dacă nu ne vom hrăni din aceste confirmări? Când încetăm să ne mai gândim la Veșnicie devenim ineficienți pentru lumea aceasta. Când scăpăm din vedere esența și miezul faptelor noastre bune, ne hrănim propriile ego-uri și trăim la periferie.

Fie ca urmele lăsate de sfântul Nichita să ne trezească interesul pentru adevăr și bine!