Dragi cititori, astăzi calendarele bizantine ne deschid ferestrele metafizice pentru a privi către viața unui alt fascinant erou al credinței și al speranței, și anume Sfântul Mucenic Mina. Alături de pleiada sfinților cuprinși în tezaurul spiritualității creștine, Mina a conlucrat și el cu o măiestrie unică la crearea unei lumi mai bune și mai oneste, aproape de idealul împărăției lui Dumnezeu.

El s-a născut în Niceous, în apropiere de Memphis (Egipt), în jurul anului 285, și a fost fiul prefectului Eudoxiu, iar pe mama sa a chemat-o Eufimia. La 11 ani a rămas orfan de tată, iar când a împlinit 14 ani i-a murit și mama. Rămânând orfan de ambii părinți, s-a înrolat în armata imperială. însă, când Dioclețian a emis primul edict împotriva creștinilor, la 23 februarie 303, Mina a decis să părăsească armata.

Sinaxarul ne spune că s-ar fi retras în pustie, dar nu se știe cât a stat în pustie, perioada propusă de istorici variind între câteva săptămâni și cinci ani. Părăsind deșertul, s-a dus în orașul Cotiani pentru a-și mărturisi fără ezitare identitatea creștină. Însă, când a intrat în arenă, soldații l-au luat și l-au dus înaintea prefectului Pyrrhus, care a decretat să fie supus torturilor, dacă nu va apostazia de la convingerile sale. Mina a suportat fără ezitare toate suferințele la care a fost supus și, într-n final, văzând cei care-l chinuiau înverșunarea sa de oțel, i-au tăiat capul. Unii hagiografi susțin că martiriul său ar fi avut loc în anul 303, sau 304, alții susțin că în 309.

Începând din anul 1874, biserica „Sfântul Mucenic Mina” din București păstrează fragmente din moaștele acestui sfânt. Ele au fost aduse de la Mănăstirea „Sfântul Mina” din Egipt și puse într-o raclă executată în anul 1941. Alte fragmente din moaștele sfântului se mai găsesc și în Catedrala Metropolitană din Iași și în Biserica ”Sfântul Mina” din Suceava. De-a lungul timpului au fost consemnate multe minuni care s-au întâmplat în locurile unde au fost venerate moaștele lui.

Dragilor, Mina a renunțat fără șovăire la haina secularizată a lumii, la profilul unei mentalități și la configurația unei conduite standard, pe care societatea de atunci le impunea. Torturat cu cruzime și amenintat cu moartea, el și-a apărat până la ultima suflare principiile morale și creștine, care erau vădit nenegociabile.

Vă îndemn, din nou, să privim împreună înspre idealul sfinților, care este atât de încărcat de speranță! Ei se află în vârful tablei valorilor morale și sunt cele mai puternice și veritabile modele pentru fiecare dintre noi. Dacă ne-am lăsa captivați de eroismul lor si le-am cerceta trăirile, am simți că ei nu mai sunt amintiri vagi, coborâte din calendare, ci prezențe concrete și susținătoare în bătăliile noastre cotidiene.

Să învățăm de la Sfântul Mina curajul, determinarea, intransigența, care sunt flori tot mai rare în zilele noastre. Fie ca viața lui să ne zdruncine conștiințele și să ne arate calea către fericire și permanență!