Calendarul greco-catolic și romano-catolic îl amintește astăzi pe sfântul Ioan Maria Vianney.

Ioan s-a născut la Dardilly, pe atunci un sătuc din Dieceza de Lyon, la 8 mai 1786, într-o familie de ţărani foarte săraci din punct de vedere material, dar bogaţi în credinţă. Erau ani întunecoşi pentru religie în Franţa. În timpul celei de-a doua terori, chiar şi biserica parohială din Dardilly fusese închisă şi orice activitate de cult interzisă. Viitorul paroh de Ars a primit Prima Sfântă Împărtăşanie în ascuns, într-o casă, în timpul unei Liturghii clandestine şi, din contactul cu preotul, de atunci a înflorit în inima sa prima dorinţă de a deveni preot. O idee care părea utopică pentru situaţia politică din ţară şi din cauza imposibilităţii de a frecventa şcoala.

A fost sfinţit preot, la 13 august 1815, in urma multor provocari din cauza faptului că urma cu mare dificultate lectiile, mai ales latina, dar reuşea foarte bine să înveţe adevărurile credinţei şi să practice virtuţile creştine. Ulterior, tânărul Ioan a fost numit capelan într-un mic sat cu 40 de case şi 270 de locuitori: Ars-en-Dombes, care fusese făcut parohie cu numai trei ani în urmă. Micul sat Ars, ca şi celelalte mici localităţi ţărăneşti din zonă, nu strălucea în sfinţenie. Exista încă credinţa în Dumnezeu, dar ascunsă sub cenuşa unei mari ignoranţe religioase şi a unei practici morale tradiţionale, care lăsa mult de dorit.

În ciuda contextului din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney s-a încăpățânat să vadă esența din sufletele oamenilor. A început să predice cu limbaj simplu, pe înțelesul tuturor.

Ținea post prelungit și dormea noaptea pe pământul neacoperit, așa că boala l-a cuprins curând. A devenit un exemplu de urmat pentru enoriașii săi. A făcut o școală de meserii, ”Providența”, pentru tinerele nepreocupate de viitor, unde le oferea acestora și hrană. A constituit și asociaţii: confraternitatea Rozariului, pentru femei, şi a Preasfântului Sacrament, pentru bărbaţi, implicându-i pe toţi în activităţi de caritate. În scurtă vreme, lumea a început să vină la slujbele parohului sfânt, de la distanțe mari, căci se dusese vestea că Sfântul Ioan Maria Vianney face minuni.

Deși se bucura de faimă și de stimă, transmițându-le credincioșilor dragostea față de Dumnezeu, Sfântul Ioan Maria Vianney ducea o luptă interioară puternică, din cauza fricii de a nu fi greșit în misiunea lui parohială. Avea dureri, iar noaptea era chinuit de prezența diavolului. A încercat să fugă în repetate rânduri, pentru a se retrage la mănăstire, însă oamenii l-au adus mereu înapoi, îngenunchind în fața lui.

După ce a reușit să-și împartă responsabilitățile și să lase în urma sa totul în regulă, vreme de 10 ani, s-a rugat, s-a spovedit și a predicat implorând divinitatea ca Dumnezeu să-l ia la el. Și acest lucru s-a întâmplat pe 4 august, în 1859. Chiar şi după moarte, a continuat să transmită iubirea milostivă a lui Dumnezeu prin scrierile sale. A fost canonizat în 1925, fiind declarat și patron al parohilor.

Și astăzi avem nevoie de oameni care, asemenea sfântului Ioan Vianney, să cucerească inimi și cetăți, să transforme suflete, să restabilească adevaratele valori. În viața lui Ioan se adeverește fără echivoc afirmatia lui Petre Țuțea care spunea că geniul e mai apropiat de cer, dar nu atât cât e sfântul. Privind la sfinți, la cei din trecut și din prezent, să-i luam drept modele în viața noastră de zi cu zi și să le cerem ajutorul atât pentru noi, cât și pentru preoți și biserică.

Post Views: 264