Sfântul Felix și ”Alăturatul”

 

Martirologiul Roman aminteşte 68 de sfinţi care au purtat numele de Felix.

În ziua de 30 august se comemorează un preot pe nume Felix, din oraşul Roma, martirizat în timpul împăratului Diocleţian. Când era condus la locul de execuţie, un necunoscut din mulţime a cerut să fie omorât şi el pentru Cristos. Dorinţa i s-a împlinit, dar când au căutat să-i afle numele, nu au reuşit să dea de nici un indiciu; atunci, l-au menţionat cu numele Adauctus, care ar putea fi tradus cu „alăturatul” sau „adăugatul”. Istoria acestor doi martiri este interesantă şi din punct de vedere arheologic.

După execuţia lor, au fost îngropaţi într-o criptă din Cimitirul Commodillei, pe Calea Celor Şapte Biserici, nu departe de Bazilica „Sfântul Paul” şi dincolo de zidurile oraşului. Cripta a fost transferată de papa Siriciu în bazilică, apoi mărită şi decorată cu fresce de către papii Ioan I şi Leon al III-lea. A devenit astfel un loc căutat de pelerini şi de credincioşii evlavioşi, până spre sfârşitul Evului Mediu, când multe catacombe şi sanctuare subterane au căzut în uitare şi au fost devastate.

Cimitirul Commodillei, cu mormântul lui Felix şi al lui Adauctus, a fost descoperit în anul 1720, dar bucuria descoperirii lor a durat puţin, deoarece bolta micii bazilici subterane s-a prăbuşit. Peste ruine s-au aşternut din nou uitarea şi părăsirea, până în 1903, când bazilica a fost restaurată definitiv. Cu această ocazie, s-a descoperit una dintre cele mai vechi fresce paleocreştine, în care este reprezentat Sfântul Petru primind cheile în prezenţa Sfinţilor Ştefan, Paul, Felix şi Adauctus.

Episodul martiriului celor doi sfinți a rămas viu în amintirea Bisericii Romane, care i-a unit pe cei doi într-o singură comemorare, ajungându-se până acolo încât unele izvoare scrise îi consideră fraţi. Însemnarea cea mai veche despre cei doi martiri apare într-un poem al papei Damasus, care îl elogiază pe preotul Varus pentru faptul că le-a împodobit mormântul.

Răspândirea cultului lor în Europa de Nord se datorează prezenţei unor fragmente din osemintele lor, dăruite soţiei lui Lotar, Ermengarda, de către papa Leon al IV-lea.