Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir

Întreaga creștinătate de rit bizantin și latin îl serbează astăzi pe sfântului Dumitru, Izvorâtorul de mir.

Dumitru a fost un martir creștin, militar de profesie, care a trăit în secolul al treilea, în vremea împăraților Maximilian și Dioclețian, în cetatea Tesalonic. El a fost fiul voievodului cetății Tesalonic, botezat în clandestinitate de părinții săi de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor.

După moartea părinților, Dumitru a devenit voievod în locul tatălui său. Fiind primit cu mare bucurie de oamenii cetății și cârmuindu-și cu iscusință poporul, el a devenit un al doilea apostol Pavel pentru tesaloniceni, convertindu-i pe mulți la creștinism prin zelul și pasiunea ce o purta în inima pentru Christos.

Cunoscut ca fiind un bărbat renumit prin cultura, înțelepciune și viața lui demnă, împăratul Maximilian l-a numit proconsul în Grecia, dar aflând că este creștin l-a supus unor suplicii de neimaginat și, nereușind să-l înduplece de la convingerile sale, l-a străpuns el însuși cu lancea.

Ulterior, pe mormântul sfântului Dumitru s-a intenționat ridicarea unei biserici, descoperindu-se astfel moaștele sale care izvorau mir, mireasma acestuia răsfirându-se în tot orașul.

Biserica ridicată pe mormantul său este unul din monumentele importante paleocreștine din Grecia, în lăcașul de cult fiind păstrate și astăzi moaștele sfântului Dumitru, prin venerarea cărora Dumnezeu a facut nenumărate minuni și vindecari de-a lungul timpurilor.

Vara trecută, printr-o conjunctură fericită, am ajuns și eu pentru prima dată în Salonic, la mormântul sfântului Dumitru din biserica ce-i poartă numele. În locașul de cult am trait o cu totul altă dimensiune a timpului și a firii. Mirosul profund de mir străbătea întreg sanctuarul, stârnind emoție și evlavie, descrețind frunți și conștiințe. Primii pași i-am parcurs pâna la Inima Altarului, care este Iisus Christos, mulțumindu-i pentru lucrarea ce a înfăptuit-o în acest sfânt, după care m-am retras lângă mormântul sfântului Dumitru, care se afla în lateral, dedesubtul unei cupole aurite și care era sursa degajarii untdelemnului aromat. Am cules din acea clipă tainică multă pace, speranță, sens, înnoit impuls. Astfel de locuri se cer a fi trăite cu rațiunea în inimă, fiind asigurați că numai străvederea inimii poate învinge defetismul lumii noastre interioare și exterioare. Este un loc ce merită descoperit si pe care vi-l recomand cu căldură.

Viața sfântului Dumitru a fost o ofrandă adusă Adevarului și ne servește și nouă astăzi drept imbold de a râvni după omul model, omul originar.

La mulți ani tuturor celor ce-i poartă numele!