Sfântul Clement și lupta cu compromisul

Dragi cititori, din filigranul de eroi morali ai bisericii se remarcă Sfântul Clement, pe care îl întâlnim astăzi atât în calendarul ortodox, cât și în cel greco-catolic.
Clement s-a născut în Ancira, în vremea domniei împăratului Valerian (253-259). El provenea dintr-o familie simplă, iar mama lui, o credincioasă evlavioasă, a fost și cea care l-a inițiat pe copil în misterele vieții creștinești. Tatăl lui a murit încă de pe când copilul era foarte mic.
După moartea mamei sale, Clement, la numai 12 ani, a început să poarte haina monahală și să practice asceza specifică monahilor. După opt ani de monahism și de sacrificii neîncetate, tânărul a fost ales episcop în Ancira. De-a lungul timpului, el a avut mult de suferit din cauza conducătorilor seculari, printre care împărații Dioclețian și Maximian, și guvernatorii Domețian, Agripin, Cumvrichiu, Domețiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius și Alexandru.
După ce împăratul Dioclețian i-a prezentat cele două traiectorii, cea a bogăției și a demnităților, dar care-i compromiteau principiile, și cea a instrumentelor de tortură, care-i aduceau moartea, curajosul Clement a ales-o cu o fermitate de oțel pe cea din urmă, primind astfel gloria permanentă a martiriului.
Dragilor, ”micile compromisuri sunt cauza marilor erori”, remarca un mare înțelept. Astăzi, omul a devenit un conglomerat de compromisuri. El face compromis pentru lucruri atât de mărunte și neînsemnate, însă aceste ”mici favoruri” lezează grav conștiința, fură libertatea interioară, distrug ființa morală și declanșază un diluviu de confuzii.
”Compromisul este o umbrelă bună, dar un acoperiș prost”, spunea James Russel. Gabriel Petru Baetan afirma că ”în lupta noastră pentru idealuri, nu moartea este capitularea, ci compromisul”.
Atașamentul lui Clement față de principiile sale a fost total, nelăsând loc nici celei mai mici concesii, chiar dacă asta a însemnat renunțarea la propria viață. Exemplul vieții lui să ne inspire și pe noi în lupta zilnică!