Sfântul Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a suferit persecuția împreună cu alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox și greco-catolic în data de 24 octombrie.

Areta a fost mai-marele cetății Nagran din Regatul Etiopiei, în timpul domniei evlaviosului Iustin I (518-527). Etiopienii axumiti își întinseseră stăpânirea asupra arabilor și evreilor de-a lungul Marii Roșii, până în Himyar (Yemen), cunoscut ca Sheba, în Vechiul Testament, sau ținutul himiaritilor, în timpul bizantinilor. Chiar dacă Himyarul făcea parte dintr-un regat preponderent creștin, această regiune era sub influența unei căpetenii iudaice, Dhu Nuwas, care îi persecuta pe creștini.

 În anul 523 Dhu Nuwas și-a început asediul asupra cetății Najran, considerat unul dintre cele mai vechi așezăminte creștine din zona Arabiei de Sud, al cărui eparh, în vremea aceea era Areta. Dovedindu-se neputincios în a cucerii cetatea, Dhu Nuwas cere totuși permisiunea să intre pentru a o vedea și pentru a cere birul, jurând că nu va face rău nici unui creștin din oraș.

Odată intrat în oraș, Dhu Nuwas și-a încălcat jurământul și a început prigoana asupra tuturor creștinilor. A profanat mormintele sfinților, a ars de vii preoții, călugării, călugărițele și clericii din oraș, în număr de 477 de persoane. A decapitat 127 de laici evlavioși care și-au oferit viața lui Christos.

Apogeul atrocităților a fost acela în care Dhu Nuwas a încercat să-l facă pe Areta și pe slujitorii săi să apostazieze de la credința creștină. Sinaxarul ni-l descrie pe Areta ca fiind un bărbat atât de bătrân încât abia se mai putea ține pe picioare, nemaiputând umbla. Cu toate că știa că va fi omorât, sfântul Areta a dat dovadă de un curaj supranatural și de o robustețe interioară extraordinară, mărturisindu-și credința cu vehemență, fapt ce i-a adus moartea prin sabie.

Areta este un nume de origine greacă și înseamnă ”virtute”. Cu siguranță sfântul Areta a ajuns la forma de excelență a virtuții prin viața și sacrificiul său total care i-au încununat caracterul și batrânețile.

Astăzi, a vorbi despre virtute este un lucru desuet, ieșit din targeturile noastre cotidiene. Virtutea este hrana sufletului, ne spune Evagrie Monahul. ”Fericirii îi este proprie activitatea sufletului conformă cu virtutea”, ne dezvăluie Aristotel, iar scriitorul francez Anatole France ne asigură că ”Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe ci în virtute”. Virtutea creștină, dragilor, este cea mai mare artă a spiritului, ea dobândește tăria si statornicia pe calea binelui.

Să ne întemeiem viața pe virtutea creștină, asemeni sfântului Areta și vom fi animați mereu de zelul de a face binele.

Post Views: 162