Unul din cei doi ucenici care auziseră cuvintele lui Ioan Botezătorul, şi merseseră după IIisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru(Ioan 1-40). Cei doi ucenici, Andrei şi Ioan, pregătiţi sufleteşte de către Sf. Ioan Botezătorul pentru primirea lui Mesia şi văzandu-L acum cu ochii lor aşa cum insuşi Ioan Botetătorul li-L arăta: „Iată Mielul lui Dumnezeu” se aflau in situaţia firească să-L şi urmeze. şi cum pană aici Ioan Botezătorul le-a indrumat paşii celor doi ucenici către Domnul IIisus, credem că şi plecarea lor pe urmele Mantuitorului nu putea să fie lipsită de binecuvantarea profetului. Cei doi ucenici, Andrei şi Ioan, pătrunşi de cuvintele invăţătorului lor de pană atunci, găsind in acestea un indemn de neinvins „au mers după IIisus” (Ioan 1,37), alergand poate ca să-L ajungă şi să-I audă cuvantul şi cu dorinţa tainică de a se alipi de El. Stăpaniţi de o teamă plină de respect, ei nu se simţeau in stare să-L strige, să-I vorbească. Domnul IIisus le vine in ajutor, cu blandeţea şi bunătatea Sa, căci auzind paşii lor pe urmele Sale, se intoarce şi-i intreabă „Ce căutaţi?” Ei doreau să-I audă invăţătura Sa mantuitoare, dar nu-i spun aceasta dea dreptul, oricat de mult ar fi dorit. Deşi incurajaţi de privirea şi intrebarea Domnului, stăpaniţi de respect, ei işi mărturisesc indirect dorinţa lor, răspunzandu-I tot printr-o intrebare:”Rabi(care se talcuieşte Invăţătorule), unde locuieşti?”(Ioan 1,38). Rezultă că dorinţa lor era evidentă: să meargă la locuinţa Lui şi să-I asculte cuvantul. Mantuitorul le răspunde:”Veniţi de vedeţi”(Vers.38), adică le imbrăţisează cu dragoste dorinţa lor şi ii cheamă la Dansul. Duşi de mană pană atunci de către Sf. Ioan Botezătorul, cei doi ucenici aleargă acum către Mantuitorul, aşa cum aleargă plin de bucurie nişte copii rătăciţi, pe care un om de treabă i-a găsit pe drumuri străine, şi acum ii duce de mană la tatăl lor. Cei doi ucenici il urmează deci pe Iisus la locuinţa Sa, unde răman tot timpul, ca de la ceasul al zecelea (la noi orele patru după amiază) pană noaptea tarziu, ascultand cuvintele sale dumnezeieşti. „Ce zi fericită şi bunecuvantată, şi ce noapte plină de fericire au petrecut ei cu Mantuitorul!”strigă Fericitul Augustin. Sfantul Evanghelist Ioan, unul din cei doi ucenici, nu ne spune ce anume le-a vorbit Domnul Iisus, dar ne putem inchipui scena şi convorbirea minunată, care nu putea să aibă alt obiect decat vestea cea bună, Evanghelia mantuirii. După această convorbire cu Domnul, Andrei, intalnindu-l pe fratele său Petru ii spune, plin de cea mai sfantă bucurie: „Am găsit pe Mesia (ce se talcuieşte Hristos)” (Vers. 41) şi-l aduce şi pe Petru inaintea Domnului (Vers. 42). El nu-şi ascunde in inima lui comoara pe care a găsit-o, cunoştinţa şi harul Mantuitorului, ci aleargă să o impărtăşească şi altora, incepand cu fratele său Petru, şi terminand cu cel din urmă israelit sau barbar, de dincolo de hotarele Palestinei, aducandu-i pe toţi la picioarele Domnului şi sub binecuvantarea Lui. Intre aceşti fericiţi ce l-au găsit pe Mesia prin propovăduirea Sf. Apostol Andrei au fost şi strămoşii noştri, căci Sfantul Andrei a predicat şi in părţile şciţiei Minor( Dobrogea de astăzi). Deci ne putem lăuda cu credinţa de origine apostolică, iar sfantul Apostol Andrei fiind nu numai cel dintai chemat, ci şi Ocrotitorul Romaniei.

Post Views: 70