Sfântul Apostol Andrei, apostolul românilor

 

Dragi cititori, astăzi toți creștinii ortodocși, greco-catolici și romano-catolici îl cinstesc pe sfântul apostol Andrei, ”protocletul” și apostolul românilor.

Grecii îi atribuie sfântului Andrei supranumele de ”protocletul”, pentru că el a fost chemat de către Iisus Hristos mai înainte de ceilalți apostoli.

Evanghelia după Ioan ne spune că Andrei, de profesie pescar, a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul și că l-a dus pe fratele său Petru la Iisus : ”Am aflat pe Mesia care se tălmăcește Christos.”

După învierea lui Iisus și Pogorarea Duhului Sfânt la Rusalii, apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare.

Conform tradiției și scrierilor apocrife, sorții au căzut pentru apostolul Andrei să meargă în părțile Mării Negre, cunoscute pe vremea aceea ca Scytia. În lucrarea ”despre apostoli” a lui Hipolit Romanul se arată că apostolul Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scytia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată. Toponimele din zona Dobrogei, unde se crede că apostolul a locuit pentru o perioadă, stau drept mărturie pentru credința că sfântul Andrei este cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri.

Scriitorul Nichifor Calist scria, pe baza unor știri istorice mai vechi, că apostolul Andrei a plecat din zona Dobrogei înspre sud, trecând prin Tracia, a ajuns în Bizanț, iar de aici a trecut prin Macedonia și Tesalia, ajungând până în orașul Patras din Ahaia, Grecia de azi. Aici a suferit o moarte martirică, unde, din smerenie, a cerut să fie crucificat printr-un alt mijloc decât Iisus, sugerând acea cruce în ”X” care de-atunci îi poartă numele.

Nu se cunoaște anul martiriului său, unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, alții în timpul persecuției împăratului Domițian.

Sfântul Andrei este considerat ocrotitorul României, dar și al Scoției, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei.

Pornind de la cuvintele grecești aner-andros care înseamnă om, și andreios, care înseamnă curajos, s-au format multe nume de persoane, exprimând însușirea de om energic, curajos și demn.

Credințele populare au făcut din sfântul Andrei ”mai marele peste lupi”, deoarece 30 noiembrie este considerat ”cap de iarnă”, începutul ”lunii lupilor”, luna decembrie fiind numită și ”luna lui Andrei”, popular ”indrea”.

Dragilor, un simplu pescar, însuflețit întru totul de credința în Christos, devine emblemă peste generații și paradigmă pentru umanitate. Îi datorăm un mare omagiu apostolului Andrei, care, în cele mai vitrege momente ale existenței sale, a știut să lupte, să sufere, să învingă efemerul și să trăiască eroic.

În identitatea spirituală a poporului român, sfântul apostol Andrei ocupă un loc valoros, dar și foarte sugestiv. El a găsit ceea ce a căutat și a așteptat o viață întreagă: adevărul și idealul pentru care merită să mori. Viața lui ne demonstrează din plin veracitatea acestei convingeri. Să-i urmăm exemplul!

La mulți ani, tuturor celor ce-i poartă numele!