Dragi cititori, pe insula ultimului exil, împăratul Bonaparte se destăinuia puținilor prieteni care l-au urmat dincolo de Waterloo: ”Toți ce veți spune fiului meu, tot ce va învăța îi va servi puțin, dacă nu are în fundul inimii acest foc sacru, această iubire a binelui, care singură te împinge să înfăptuiești lucruri mari.”

Iată ceea ce creează și împlinește un erou: iubirea pasionată pentru bine, această flacără purtătoare la fapte, fără de care idealurile noastre ar fi niște fantasme. Cu scopul de a ne resuscita sufletește, vă prezint și astăzi crâmpeie din viața unei alte eroine a binelui, și anume Sfânta Iulia.

Iulia s-a născut în Cartagina, într-o familie creștină. În tinerețe, a fost luată în captivitate de către persani, care au dus-o în Siria și au vândut-o ca sclavă. Pentru că a îndrăznit să-și mărturisească credința în Iisus Christos, tânăra mărturisitoare cu caracter de oțel a fost supusă de necredincioși mai multor suplicii și, în cele din urmă, a fost răstignită pe cruce în insula Corsica.

În anul 763, moaștele sale au fost luate de către regele longobarzilor Desiderius cu soția sa Ansa, și au fost mutate în Brescia, orașul său natal, într-o mănăstire benedictină de maici.

Exemplul acestei sfinte a întărit creștinii de-a lungul generațiilor și a servit drept probă incontestabilă care confirmă adevărurile de credință.

Ce este ”binele”, dragilor? Cum putem să-l identificăm astăzi, când pluralismul și relativismul de concepții morale și spirituale abundă prin toate sferele și provoacă atâta confuzie și nesiguranță. Să privim cu speranță la acești sfinți și să ne lăsăm convinși! Ar fi total irațional să nu o facem…credibilitatea lor este imbatabilă și indubitabilă.

Post Views: 32