Sfânta Hristina: o eroină cu rezistență de oțel

Dragi cititori, dacă citim istoria vom descoperi că acei oameni care au făcut cel mai mult pentru umanitate sunt tocmai aceia care au fost intransigenți în privința principiilor morale și s-au gândit neîncetat la valoarea veșniciei. Numai de când oamenii au încetat în mare măsură să se mai gândească la lumea viitoare, numai de atunci încoace au devenit ineficienți în societate.

Pe urmele strămoșilor exemplari o întâlnim astăzi în calendarul bizantin și latin pe Sfânta Hristina sau Cristina.

            Cultul acestei sfinte este amintit și atestat de numeroase mărturii istorice care provin atât din săpături arheologice din secolul al IV-lea, cât și dintr-o bogată gamă de mărturii iconografice.

            Versiunile în limba greacă ale vieţii Sfintei Hristina afirmă că ea era de loc din oraşul Tir, situat în Fenicia (azi Liban), în timp ce versiunile în limba latină, în marea lor majoritate, susţin că ea este originară din Bolsena.

              Hristina a fost o tânără de unsprezece ani, care, pentru extraordinara ei frumuseţe a fost închisă într-un turn de către tatăl ei, Urban, ofiţer superior în armata împăratului. În realitate, tatăl voia să o constrângă pe fiica sa, devenită creştină, să renunţe la religia riscantă pe care a îmbrăţişat-o, şi astfel să o scape de pericolul morţii. Deși supusă unor torturi abominabile care ar zgudui inima oricui, închisă în închisoare, amenințată în diferite moduri sinistre, tânăra eroină cu spirit de oțel nu s-a lăsat înduplecată sub nici o formă și, într-un final, după multe încercări ineficiente, ea și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

            Neclintită în principii, indiferent de preț, acestă sfântă ne învață cum să participăm la dezvoltarea civilizației noastre și la viitorul ei moral și spiritual. Ea ne invită să izbim cu putere în pereții mediocrității și-n învelișul ignoranței noastre, răspunzând cu frenezie chemării de a ne trăi viața într-un mod cât mai eroic.