Dragi cititori, extraordinarul creștin desemneză o imensă varietate de fenomene fizice și psihologice manifestate în viețile sfinților de-a lungul a două milenii de creștinism. Originea acestor fenomene miraculoase este străină față de realitățile sensibile ale lumii noastre, iar exprimarea lor nu se poate înțelege numai prin demersul științific.

Unul dintre aceste fenomene fascinante îl găsim în viața și trăirile Bernadetei Soubirous, cea care este omagiată astăzi în calendarul greco-catolic și romano-catolic.

Bernadeta s-a născut în Lourdes (Franța), într-o familie foarte săracă și, de mic copil a avut o sănătate șubredă. Viața ei s-a schimbat radical începând din anul 1858, în urma aparițiilor Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, a căror viziuni, fetița plăpândă de numai 14 ani, fusese personal martoră și pe care le mărturisea cu sinceritate și candoare. Aceste apariţii miraculoase au avut loc lângă grota Massabielle, de lângă pârâul Gave, situată în apropierea Lourdes-ului, începând din data de 11 februarie și până la data de 16 iulie a anului 1858.

Povestea a creat multă rumoare în oraș cât și în presa acelor vremuri, dar și scepticism din partea Bisericii și a autorităților locale dar, după o serie de investigații amănunțite, reprezentanții Bisericii Catolice au confirmat autenticitatea viziunilor, iar rugămintea tinerei (primită la cererea Fecioarei Maria), de a se construi o capelă lângă grotă a fost ascultată.

Sanctuarul Maicii Domnului de la Lourdes este astăzi unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj catolic, aproape cinci milioane de oameni din întreaga lume venind aici în fiecare an pentru a se ruga și a bea din apa miraculoasă care a izvorât din grotă chiar în perioada aparițiilor și care a vindecat de diferite boli mulți bolnavi.

Minunile nu au încetat să apară în acel loc, fiind consemnate, până în ziua de astăzi, nenumărate vindecări miraculoase, atât sufletești, cât și fizice.

Tânăra Bernadeta și-a petrecut tot restul vieții lucrând ca asistentă la infirmerie, fiind admirată pentru smerenia și spiritul ei de sacrificiu. Ea a fost ulterior diagnosticată cu o formă severă de tuberculoză pulmonară și osoasă și a încetat din viață la vârsta de 35 de ani, pe 16 aprilie 1879, fiind ulterior beatificată de Biserică.

După ce, începând din anul 1909, trupul ei a fost exhumat în mai multe rânduri pentru a fi cercetat, s-a constatat că acesta era nedescompus, iar această constatare a fost considerată unul dintre miracolele de care era nevoie pentru susținerea cauzei canonizării. Starea de conservare perfectă a scheletului, a țesuturilor fibroase și ale mușchilor, a ligamentelor și a pielii, a frapat întreg arsenalul știintific, cât și pe cunoscutul scriitor Emile Zola, care, aflat într-un pelerinaj la Lourdes, a fost fascinat de trupul sfintei, pe care l-a văzut cu ochii săi, declarând atunci, prin prisma unui om sceptic, nevoia de miracole pentru umanitatea aflată în suferință.

Aparițiile Fecioarei Maria de la Lourdes, cât și sfatul imperativ al convertirii și al rugăciunii, pe care le-a transmis Bernadetei Soubirous ca și mesaj pentru omenire, continuă să răsune și astăzi în lume, chemându-ne la schimbare, la înnoire, la viață.

Cum am putea să înțelegem aceste fenomene decât prin sfera teologică? Sub ce obroc să le ascundem ca să nu stea străjeri de lumină și interpelare înaintea noastră? Să nu tratăm cu ignoranță și superficialitate aceste evenimente spirituale de asemenea forță și însemnătate… smerenia și credința Sfintei Bernadeta să ne fie inspirație și imbold!