Pe parcursul iernii, cultura graului şi a altor păioase de toamnă pot suferi o serie de fenomene care pot duce la diminuarea producţiei sau chiar la compromiterea culturii. Pentru aceasta cultivatorii trebuie să urmărească periodic starea de vegetaţie. In cele ce urmează supunem atenţiei determinarea densităţii plantelor şi stabilirea viabilităţii plantelor.
Cunoaşterea densităţii plantelor serveşte la stabilirea unor elemente tehnologice şi in primul rand la stabilirea dozelor şi momentului de aplicare a ingrăşă-mintelor azotate. De pildă intr-o cultură cu densitate redusă azotul se aplică mai timpuriu, in iarnă, pentru a fortifica fraţii. Se aruncă la intamplare rama metrică. In locul unde a căzut se determină numărul de plante şi de fraţi, după care se fixează patru ţăruşi la colţuri şi rama se ridică pentru următoarele determinări. La final se face media numărului de plante şi a gradului de infrăţire. La desprimăvărare se fac din nou determinări fixand rama motrică in locurile ţăruşate. Rezultatele determinărilor din primăvară se compară cu cele din iarnă şi se stabilesc diferenţele care evidenţiază cum a iernat graul.
Stabilirea viabilităţii plantelor se recomandă să se efectueze după perioadele cu temperaturi scăzute. Determinarea direct in cămp constă in parcurgerea par-celei cu grau in diagonală şi smulgerea de plante din loc in loc, la care se analizează nodul de infrăţire. La plantele sănătoase nodul este dens de culoare albă mată şi are rădăcinile in creştere şi pornite altele noi. La plantele care au suferit de ger nodul este necrozat, fără noi creşteri de rădăcini.