Securitatea anilor 50 in Salaj – Veteran de razboi impuscat la comanda unui sef de securitate gelos

Un amplu reportaj al revistei de istorie „Historia” prezinta viata unui erou de razboi din judetul Salaj, care a fost executat de Securitate in timpul comunismului. Trupul neinsufletit al eroului a fost deshumat in urma cu doi ani.
Osemintele lui Aurel Ionac, executat de Securitate în august 1950, în localitatea Gâlgau, judetul Salaj, au fost deshumate pentru a fi mutate de urmasi în cimitirul din localitate, actiunea fiind facuta de Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR).
Operatiunea a fost prima de acest fel din Salaj si a fost efectuata de o echipa specializata, coordonata de catre dr. Gheorghe Petrov, arheolog l-au facut Szervaczius Elena si Szervaczius Laszlo, fiica si nepotul celui ucis.
Motivul oficial pentru care securistii l-au executat cu sânge rece cu un pistol mitraliera este acela ca Ionac ar fi facut parte dintr-un grup de partizani refugiati în Muntii {iblesului, judetul Maramures.
În realitate, barbatul a fost ucis pentru ca se iubea cu o telefonista din Gâlgau, râvnita de multi barbati. Din declaratiile oamenilor, aceasta ii cazuse draga si sefului Securitatii din Dej, Nicolae Briceag, ceea ce l-a facut pe ofiterul de Securitate sa îsi înlature inamicul în dragoste. Din dispozitia personala a acestuia, Ionac Aurel a fost ridicat de acasa în ziua de 21 august 1950, fiind executat în cursul noptii, prin împuscare, la marginea localitatii Gâlgau. Se pare ca crima a fost înfaptuita de catre securistul Vieru Constantin, alaturi de care s-au aflat si Dobondi Ludovic si Tomsa Augustin. Crima a fost savârsita cu premeditare, la ordin, fara sa existe vreo sentinta judecatoreasca de condamnare în privinta victimei. Cadavrul a fost îngropat în dimineata de 22 august, sau, dupa unele surse, în ziua urmatoare, de catre trei localnici – Bobos Carol, Ioan Suian si Alexandru Ionac (unchiul celui decedat – n.r.), care au fost luati cu forta de acasa pentru „a îngropa niste câini”. Groapa a fost facuta la câtiva metri de locul unde Ionac a fost împuscat.
Osemintele deshumate recent au fost analizate de catre un medic legist din cadrul Institutului de Medicina Legala Cluj, care a stabilit exact cauzele stop_coloana  si împrejurarile în care s-a produs decesul si apoi au fost redate familiei. Nicolae Briceag nu a raspuns penal pentru fapta de care se face vinovat si, desi s-a facut o ancheta în acest caz, în 1968 – 1969, sanctiunile au fost doar de forma si au vizat înlaturarea lui Briceag de la sefia Serviciului Securitatii Poporului pentru fostul judet Somes. Bobos Carol si Ioan Suian au dat, fiecare, în anul 1993, o declaratie autentificata, la cererea sotiei victimei, în care relateaza despre împrejurarile în care a fost îngropat cadavrul lui Ionac. Certificatul de deces a fost eliberat abia în anul 1968, în urma unei cereri pe care sotia barbatului a trimis-o Procuraturii Generale a RSR, care a aprobat înregistrarea decesului. Acesta a fost consemnat în Registrul Starii Civile de la Primaria Gâlgau în data de 12 aprilie 1968, data mortii fiind 22 august 1950. Certificatul de deces fost eliberat în 23 aprilie 1968 de Consiliul Popular al comunei Gâlgau. Fiica lui Aurel Ionac, Szervaczius Elena, a declarat ca, dupa ce tatal ei a fost executat de Securitate, sotia lui nu a primit pensie timp de 18 ani, iar ea a fost supusa unor repetate persecutii, în timpul anilor de facultate, de catre securisti.
Aurel Ionac a fost erou in razboi
Aurel Ionac s-a nascut în 26 ianuarie 1907 în localitatea Gâlgau si a urmat scoala primara de sapte clase în satul natal. La 1 februarie 1927 a intrat în armata ca voluntar pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu. În august 1928 a fost trimis la scoala de Subofiteri de Infanterie de la Brasov si înaintat la gradul de sergent major dupa absolvire.
Aurel Ionac a fost unul din românii decorati cu mai multe medalii si ordine militare pentru faptele savârsite în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, când a fost inclus în Regimentul 34 Infanterie din Constanta, cu stagii de participare în campania din URSS, dar si în campaniile din Ardeal, Ungaria si Cehoslovacia, conform revistei Historia.