Se vrea simplificarea programei şcolare şi invăţămant profesional

Noul ministru al Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, are ca priorităţi revizuirea programei, în sensul simplificării acesteia, demersuri pentru ca elevii să aibă manuale la începutul anului şcolar, susţinerea învăţământului profesional şi consolidarea autonomiei universitare.

„Vorbim de priorităţi structurate pe cele trei domenii: învăţământ preuniversitar, universitar şi cercetare ştiinţifică. La nivel de învăţământ preuniversitar, prioritar este accesul la educaţie, prioritară este revizuirea curriculei, în sensul simplificării acesteia, şi, din punct de vedere administrativ, să facem tot ceea ce este de făcut în limite legale pentru ca elevii să aibă manuale la începutul anului şcolar. Este vorba şi de susţinerea învăţământului profesional şi tehnic, este o idee în care eu cred foarte puternic. Este vorba şi de susţinerea învăţământului dual, este vorba de atenţia acordată învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, de introducerea noilor tehnologii în învăţământul preunivesitar. La învăţământul dual, important este să continuăm numărul de acorduri de parteneriat semnat între unităţi economice, firme şi unităţi de învăţământ”, a spus ministrul, cu ocazia unei festivităţii de premiere a olimpicilor, potrivit Mediafax.

Reforma perpetuă a învăţământului

21 de miniştri ai Educaţiei a avut România în ultimii 25 de ani, punându-l la socoteală şi pe noul ministru, Sorin Cîmpeanu. Modificări au adus aproape toţi. Primul ministru care s-a remarcat prin reforma pe care a făcut-o a fost Andrei Marga. Acesta a introdus examenul de Capacitate, modificând admiterea la liceu, care s-a calculat ca media dintre nota de la Capacitate şi cea de la examenul de admitere în liceu. Tot Marga a introdus manualele alternative şi a introdus notarea cu calificative în clasele primare, a introdus şapte materii la Bacalaureat (înainte erau doar patru) şi a structu-rat anul în semestre. Ecaterina Andronescu, zisă şi „Abramburica”, a fost al doilea ministru care a adus multe schimbări în sistemul educativ. A schimbat Capacitatea cu Testarea Naţională, a introdus repartizarea computerizată a elevilor în liceu şi a introdus testul grilă la Bac (care a fost doar într-un an).
Cea mai amplă reformă a sistemului educativ a avut loc în perioada ministrului Da-niel Funeriu. Din 2009, de când a venit la şefia ministerului Educaţiei, şi până în 2012, Funeriu a introdus admiterea la liceu pe baza mediei din timpul gimnaziului şi probei de admitere, săptămâna „Şcoala Altfel”, testarea elevilor la începutul anului şi micşorarea vacanţei de vară, pentru a o mări pe cea de iarnă. Tot pe vremea lui Funeriu s-a elaborat şi actuala Lege a educaţiei, pe care Remus Pricopie, minstru din 2012 şi până acum patru zile, a modificat-o printr-o ordonanţă de urgenţă la final de an şcolar 2013 – 2014.

Lehene spune că e nevoie de o reformă unitară

Eusebiu Lehene, liderul sălăjean al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, spune că în educaţie e nevoie de o reformă unitară. „Ceea ce se întâmplă acum în învăţământ şi perpetua reformă prin care trece învăţământul, grevează asupra rezultatelor pe care le are învăţământul. stop_coloana Noi tot sperăm într-o reformă unitară. Dar dacă fiecare ministru va porni propria reformă, atunci rezultatul e departe. E ca şi cu antrenorul acela de fotbal pe care îl ţii trei etape şi vezi că între etape nu a dat niciun rezultat şi îl schimbi. Ori dacă l-ai schimbat după trei etape, încă nu a avut timp să-şi pună în operă concepţia, în măsura în care, sigur, o are. Acelaşi lucru este şi cu viziunea despre reforma ministerului”, explică pentru Graiul Sălajului Lehene.
În ceea ce-l priveşte pe fostul ministru Funeriu, Lehene e de părere că mai mult a stricat, decât a reparat. „Domnul ministru Funeriu nu a ştiut cu ce se mănâncă sistemul de învâţământ. El nu a ştiut cu ce se mănăncă nici sistemul de învăţământ preuniversitar, nici cel universitar. El a fost omul căruia i s-a suflat despre sistemul de învăţământ. De aceea reforma lui nu a avut consistenţă. Iar cele câteva măsuri din legea actuală a educaţiei, măsuri care sunt bune din perspectiva reformei, sunt umbrite de multitudinea de gafe şi de lucruri definite pe jumătate, care au făcut ca sistemul să nu funcţioneze. Ceea ce a făcut Funeriu eu nu pot numi reformă. Pentru că după ce s-a lucrat aproape doi ani pe o lege a învăţământului în aşa fel încât ea să fie una rotundă din punctul de vedere al concepţiei, să lege diferitele aspecte ale sistemului educaţional, în câteva nopţi a clocit împreună cu câţiva „specialişti” o lege a educaţiei, pe care a băgat-o în parlament, a trecut-o prin asumarea răspunderii, a şters cu buretele tot ceea ce se discutase înainte, formele la care se ajunsese, şi a ajuns la această lege, care ar fi trebuit cârpită după aceea de normele metodologice. Erau, din câte îmi amintesc, în jur de 80 de sisteme de norme metodologice care trebuiau elabo-rate în termen de şase luni de la apariţia legii, iar jumătate din ele nici acum nu sunt gata. A făcut o lege care, prin normele respective, ar fi fost atât de stufoasă, încât era practic inaplicabilă. Dincolo de asta, în momentul în care faci o lege şi mai pui 80 de norme, să le construieşti şi să le corelezi era foarte dificil”, susţine Lehene.

Educaţia are nevoie de stabilitate

În luna noiembrie, când Guvernul şi sindicatele din Educaţie au semnat un acord, Lehene ne spunea că e nevoie de o lege a educaţiei care să cuprindă şi modificările făcute prin ordonanţa de urgenţă dată de Remus Pricopie în vară, o lege în care să se precizeze atât dreptu-rile, cât şi obligaţiile personalului din învăţământ, nu doar obligaţiile. De asemenea, sindicalistul sălăjean susţinea că programele sunt extrem de încărcate şi că e nevoie ca acestea să capete un caracter practic, pentru a putea fi asimilate cu uşurinţă de elevi.
Pe scurt, e nevoie ca ministrul să vadă dincolo de ziua de mâine, care să ofere o stabilitate sistemului educativ pentru cel puţin câteva generaţii.