Se ieftineşte graul, se scumpeşte painea
E vremea secerişului. Agricultorii îşi fac tot felul de planuri. Unele îndrăzneţe altele pesimiste. Le este foarte greu, pentru că nu pot estima niciodată veniturile. Pot şti doar cât cheltuie. Și asta din cauza fluctuaţiei preţurilor. Nimeni dintre truditorii pământului nu poate spune ”am un preţ minim garantat”. Dacă ar şti că au un preţ cât de cât conve-nabil, ar şti să îşi dozeze cheltuielile, să investească mai mult în îngrăşăminte ca să poată scoate producţii bune. Altfel, degeaba investesc mult şi preţurile sunt proaste. S-ar putea să rămână cu un profit foarte mic sau chiar deloc. În general, ţăranii noştri sunt nemulţumiţi de evoluţia pieţiei şi de faptul că preţurile mici nu au efect în bugetul consumatorului final. De pildă, în 2012 a fost peste un leu kilogramul de grâu. Nu o să mai vedem preţul acela, că aşa a fost conjuctura. Anul trecut a scăzut la jumătate. Anul acesta la fel. Însă nu am văzut pâinea să se ieftinească. Dimpotrivă, se scumpeşte. stop_coloana Dacă materia primă, în special grâul, s-a ieftinit la jumătate, de ce nu s-a ieftinit şi pâinea ca să simtă consumatorul la buzunar? Care este criteriul după care s-au format aceste preţuri? S-a luat în calcul vreo bursă? Nu! S-au gândit mai marii ţării câţi bani îi rămâne în buzunar ţăranului după campania de recoltare? Nu! Ei ştiu doar să pună jugul cu biruri după grumazul ţăranilor. Și să facă multe promisiuni sterpe în campaniile electorale. De campaniile agricole îi doare în cot. Chiar şi de seceriş
