Se fură mai abitir ca-n codru

A trecut ca o palmă pe la ureche şi 1 Decembrie. Şi de data asta, ca-n toti anii, discordiile n-au lipsit. Pe ici, pe colo au fost şi cateva raze de bucurie. Dar au fost scurte. Ne-am trezit din nou in anotimpul tulbure, chiar cenuşiu prin care orbecăim de o vreme incoace. Pacla densă a neputinţei şi incompetenţei acoperă peisajul gri al unei Romanii in derivă. Lumea a aţipit in nemişcare. Economia, şi odată cu ea, normalul au inţepenit intr-o mişcare fără nici o speranţă. In ceea ce priveşte satul romanesc parcă nimănui nu-i pasă. Agricultura a devenit de ani buni ^capra raioasă^ a economiei. Intre timp jubilăm că importul produselor agroalimentare a scăzut in ultima lună la 50 la sută din consum. Numai că o altă statistică oficială arată că inflaţia a atins zece procente, iar puterea de cumpărare a naţiei a scăzut cu peste 30 la sută intr-o singură lună. TVA-ul impins la absurd de disperarea unor decidenţi fără calificare economică a lărgit gaura neagră a evaziunii fiscale. Se fură mai abitir decat in codru. Evaziunea in economia agrară, spun gurile rele, atinge 70 la sută din datoriile către stat. Dacă această criză economică ar trebui să ne trezească minţile, gandirea şi conştiinţele, in realitate, se dovedeşte că ne-a cam amorţit fiinţele. Cat despre ţară? Consens deplin. Nu e a noastră şi nici a urmaşilor noştri. E ţara nimănui!