Trecand in această primăvară prin anumite zone ale Sălajului nu pot să nu-mi exprim bucuria că tot mai mult teren agricol este lucrat, comparativ cu anul trecut. Ce-i drept pe parcele făramiţate, dar este lucrat. Mai bine zis scormonit. Anul trecut din cele 120.447 de hectare de teren arabil in jur de 46 de mii de hectare au rămas parloagă. Spaima că terenurile nelucrate vor fi impozitate cu 400 de lei pe hectar i-a impins pe mulţi deţinători de pămant să scormonească ţărana. „La noi la ţară 400 de lei este o avere. De unde să plătim aceşti bani”? se intreba un agricultor de pe valea Someşului. El ca mulţi alţii a apelat la metode rudimentare, cu consecinţe directe asupra rentabilităţii. El ca mulţi alţii intorcea brazda cu un plug tras de un cal. Trupiţa intra in ţărană doar vreo zece centimetri. Unii cu plugul tras de bivoli, (acolo unde mai dăinuie bubalinele), cu plugul tras de vaci, sau chiar cu plugul tras de măgari pe Valea Almaşului. Sămanţa coborată din pod o aruncă cu mana pe ogor după care trece cu grapa. Nu că n-ar aplica el, ţăranul, tehnicile moderne, dar realităţile rurale locale sunt departe de cerinţele europene. Odată cu scumpirea motorinei in această primăvară, preţul lucrărilor agricole a explodat şi el. Aratul unui hectar de teren costă 500 de lei. Discuitul de două ori alte 500 de lei, semănatul 250 de lei, sămanţa 4 lei kilogramul. Deodată se adună 1.500 de lei, fără a pune la socoteală prăşitul, ingrăşămintele chimice, ierbicidul, culesul, transportul etc. Se ajunge la peste 2.500 de lei pe hectar, chetuieli de producţie. Asta ar insemna pensia pe pe vreo 5 luni a unui agricultor. Şi dacă mai dă Cel de Sus şi un an slab, cu toată scumpirea cerealelor, ţăranul va ieşi in pierdere. Şi atunci de teama „poterei”, adică a impozitului pe terenurile nelucrate in sumă de 400 de lei şi din lipsa banilor, ţăranul din ruralul sălăjean şi nu numai zgaraie pămantul ca in evul mediu şi aruncă sămaţa. Ce-a da Domnul.

Post Views: 51