Schimbarea ne scapă printre degete…
Nu-i clar care o să fie minunea prin care se vor schimba lucrurile şi la noi. Speranţele răsărite odată cu Iohannis s-au cam risipit. După „primul pas” făcut de preşedintele pe care-l credeau mulţi salvatorul naţiei, acesta s-a îndreptat „pas cu pas” spre… nimic. Până când zilele trecute a făcut ultimul pas, cu aprecierile legate de acţiunea ANAF faţă de grupul Intact şi i-a dezamăgit pe mulţi dintre cei care l-au ales şi care au văzut că „lucrul bine făcut” înseamnă tot să o dai cotită, după context. S-a estompat şi fenomenul Cioloş, tehnocratul în care românii au văzut din nou speranţa schimbării. Mai este foarte puţin până la alegeri. Politicienii îşi freacă mâinile în aşteptarea revenirii la putere, odată ce vor primi votul. Perioada marilor contestări nu i-a afectat. Le-a trecut repede sperietura. La gândul că electoratul nu are altă opţiune în final şi tot la mâna lor se întoarce. Este limpede că nu au umblat la schimbări de fond. Sunt doar precauţi cu numirea candidaţilor ca să-şi maximizeze şansele de câştig într-un context de final al revoltei populare împotriva politicienilor, revoltă declanşată de „Colectiv”. E clar că n-au programe cu care să ne câştige încrederea, nu vor să schimbe nimic, şi doar trag de imaginea câte unui politcian mai bine văzut care să-i treacă cu succes de campania electorală. Şi ne întoarcem de unde am pornit?
