In doua luni de zile, vom avea proiectul de lege a salarizarii unitare a bugetarilor. Termenul de 30 iunie a fost fixat de actualul guvern si premierul nu pare dispus la concesii in privinta depasirii lui. Mult mai ferm pare, insa, atunci cand vine vorba de cei care „cauta solutii” impotriva legii unice.
In aceasta saptamana, i-a atentionat pe sustinatorii legilor speciale sa uite de ele, ori sa-si depuna demisiile. Iar ministeriabililor care nu depun, in termen, propunerile pentru noile grile de salarizare le-a transmis ca „vor ramane acasa cu slujbe cu tot”.
Pozitia transanta a primului ministru in privinta legii salarizarii unice a bugetarilor ii mai reduce din procentele electorale. Dar, pentru orice imprumut se plateste si o dobanda. Pe de alta parte, bugetarii de lux se vor opune, cu toate armele, unei legi care le ingheata salariile cativa ani si le va dezgheta pe masura ce alte categorii sociale se vor apropia, incet, de ele. Primii care au sarit ca arsi au fost cei din justitie, ale caror venituri si sporuri lunare depasesc 20 de salarii de muritor de rand. Aceeasi bransa s-a judecat cu statul si, cum altfel?, si-a castigat drepturi salariale, transformandu-se, astfel, intr-un suprastat caruia nu poti decat sa i te supui!
Diferentele dintre salariile bugetarilor sunt atat de mari incat orice amanare a unei legi unice risca sa scape de sub control intregul sistem. Cu atat mai mult cu cat, pensiile speciale, despre care inca nu se spune nimic, atarna la fel de greu pe umerii tot mai piperniciti ai sistemului privat.
In aceste zile, ministerele si sindicatele negociaza. Desi, vorba primului ministru, nu inventam noi apa calda. Tarile europene asezate (si) din acest punct de vedere, pot fi modele valabile si pentru noi. Pentru ca si ei au medici si judecatori, si politisti, si profesori si parlamentari. Iar cei care vor trebui, saracii, sa stea vreo 3-5 ani cu cate 100 de milioane pe luna, pana cand medicii, spre exemplu, le vor ajunge la buzunarul mic, pot alege, daca nu le convine, sistemul privat. Pentru ca, nu-i asa, nimeni nu te tine legat de scaunul statului.