Lucian Blaga spunea că “veşnicia s-a născut la sat”. Asta îi inspira poetului satul românesc la 1937. Dar satul nu mai e ce a fost. Pentru că satul, aşa cum l-au cunoscut buncii noştri sau aşa cum l-au descris Sadoveanu, Creangă, Rebreanu, Goga şi alţii nu mai există. Ţăranii nu se mai ocupă cu agricultura aşa cum o făceau în trecut. La sat au rămas bătrânii, iar dintre cei tineri sunt “cultivaţi” după ce au muncit prin străinătate, unde au învăţat să mănânce din supermarket-uri. Satul se stinge, valorile lui dispar, iar pe veşnicia lui nu mai poţi pune mare nădejde. Terenurile rămân nelucrate pentru că munca mecanizată e scumpă şi culturile devin nerentabile. Oamenii de la sat mai cultivă doar terenul din spatele casei, unde pun câteva rânduri de porumb pentru găini, cartofi şi legume. Mai mult nu merită. stop_coloana Viaţa la ţară şi-a pierdut sensul. Tradiţiile s-au risipit odată cu decăderea din punct de vedere economic. Satul românesc n-a ţinut pasul cu stilul de viaţă contemporan. Nivelul de trai al ţăranului s-a prăbuşit sub presiunea lipsurilor şi a unui context economic şi social care l-au făcut neputincios. Satul este în criză. Cum va ieşi din asta, nimeni nu ştie. Şi nimeni nu-şi dă vreun interes să găsească soluţii. Politicienii se vor duce într-o bună zi să adune voturi şi nu vor mai găsi pe nimeni la sat.

Post Views: 62