Satele salajene – intre pustiire si inflorire

Daca unele asezari rurale gem sub povara singuratatii, a imbatranirii populatiei, sub panda pustiirii, exita si reversul monedei. Ce-i drept, fenomenul este mai rar. Dar in comuna Buciumi, de pilda, exita o asezare, Sangeorgiul de Meses, care de vreo doi-trei ani cunoaste un freamat al vietii comunitare, o revigorare, o revenire la un normal al zilelor noastre. Satul n-are decat 248 de suflete, dar are tineri, spre deosebire de multe localitati salajene cu populatie imbatranita. Cu ani in urma, cand caile de acces spre asezarea de sub Meses erau aproape impracticabile, o liniste apasatoare s-a asezat si peste acest sat. Tinerii plecau si uitau sa se mai intoarca. O initiativa a conducerii comunei de a asfalta drumul comunal care face legatura intre centrul de comuna, Buciumi, si satul Sangeorgiu de Meses a dus la o schimbare radicala in viata comunitatii. Primarul comunei Buciumi, Eugen Lazar, spune ca tinerii se intorc in sat, isi refac casele pe care cu cativa ani le abadonasera sau chiar isi construiesc noi locuinte aratoase. Caminul cultural de curand reabilitat nu mai e doar un loc pentru nunti, botezuri si parastase. Aproape la fiecare sfarsit se saptamana se organizeaza aici discoteci, ba chiar si programe artistice. „Ceea ce ma bucura este faptul ca vad implicarea tot mai profunda a tinerilor in viata comunitatii. Sangeorgiu de Meses renaste ca Pasarea Phoenix. Priviti!”, ne spune, si-si indreapta aratatorul mainii catre un grup de prichindei care se zbenguie in curtea gradinitei. stop_coloana

Am strabatut intr-o amiaza ingalbenita din aceasta toamna si ulitele satului Brusturi, comuna Creaca. N-am intalnit nici un trecator si nici o masina. Un pensionar pe nume Grigore Matei statea plictisit pe o laita din fata portii. Parca s-a bucurat cand ne-a vazut. Recunoaste ca de vreun ceas si jumatate de cand lustruieste scandura laitii n-a trecut prin fata lui decat Catita lui Onofrei, care se intorcea de la cooperativa. De cand vacanta s-a sfarsit nu mai gasesti picior de copil prin sat. De fapt si scoala e inchisa de cativa ani buni, tot din lipsa de copii. Cladirea e mare, dovada ca pe vremuri aici desluseau tainele cunoasterii zeci de elevi. Acum are ferestrele sparte. Primarul comunei Creaca, Eugen Terec, spune ca va renova cladirea si-i va da destinatia de camin cultural. Dar cine sa faca aici actul de cultura, cand varsta medie a locuitorilor se trece de 50 de ani? Preotul Alexandru Cret nu-si aminteste de cand n-a mai oficiat o cununie la biserica din sat. Mersul la biserica pare sa fie pentru brustureni singurul element care le mai inspira o statornica nadejde in atmosfera dezolanta in care-si duc traiul.