Dragi cititori, astăzi este ultima zi din Postului Sânpetrului, cel mai scurt post din an, perioadă ce se încheie triumfal cu sărbătoarea celor doi coloși ai creștinătății: Sfântul Petru și Sfântul Pavel. Ei vor fi cinstiți mâine, atât în calendarul bizantin, cât și în cel latin.

Apostolul Petru a fost cel care l-a însoțit pe Mântuitorul în toate momentele cruciale ale vieții Sale pe pământ. Cu toate acestea a ajuns să-l renege în clipele cele mai dramatice ale patimilor, însă, datorită căinței profunde, a fost recuperat de Iisus și a primit de la acesta misiunea cea mai înaltă, aceea de a fi piatra de temelie a Bisericii. Petru devine astfel exemplul perfect de căință profundă, indiferent de răul comis. Ca recunoștință și răspuns la iertarea și dragostea plenară pe care a primit-o, la finalul vieții, Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, dând naștere religiei creștine prin cea mai înaltă culme a dăruirii- ”nebunia” martiriului. Din inima lui au înflorit cele mai frumoase profesiuni de credință: ”Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice?”

Apostolul Pavel, înainte de convertire, Saul, a fost evreu prin rasă și sânge și prin respectarea foarte riguroasă a legii mozaice, definindu-se ”fariseu în tagma cea mai strictă a religiei”. Pavel a fost unul dintre cei mai de seamă torționari al creștinilor, ”persecutând peste măsură biserica lui Dumnezeu”( epistola către Galateni 1,13). În timpul unei călătorii la Damasc, el a trăit o experiență zguduitoare în care Iisus Chistos i s-a revelat și l-a întreabat: ”De ce mă persecuți?” În urma acestei întâmplări, Pavel a devenit pentru noi exemplul perfect de convertire radicală. Omul vechi, devenit acum omul nou, ”cucerit de Christos”, Pavel a devenit apostolul neamurilor, convertind nenumărați păgâni la creștinism și trecând prin suferințe abominabile cauzate de cei care ”voiau să răstoarne Evanghelia lui Christos”. A murit al Roma, într-o atmosferă ostilă și incendiară, fiind decapitat în afara zidurilor cetății, la doua mile de actuala biserică ce îi poartă numele.

Dragilor, ce pot să ne aducă astăzi nou acești doi sfinți și cu ce ne poate captiva viața lor? Într-o lume care a evoluat atât de mult, care a creat știința și tehnica, o lume care stăpânește energia atomică și care este la culmea descoperirilor mecanice, ce am putea noi să ne mai dorim? Doi oameni: unul dintre ei, simplu pescar, iar celălalt, fariseu ”fără cusur” și activit anticreștin, ambii dăruiți într-un final, până la abnegație, pentru credința în Iisus Christos.

Ei ne aduc idealul creștin, oameni buni, și iubirea supremă, iubirea cristică, pe care, până nu o guști și până nu o respiri, trăiești cu senzația că ai descoperit fericirea. Astăzi trăim o criză de idealuri, o criză de repere și de orientare, o criză de iubire autentică… Eroismul extraordinar al celor doi apostoli s-a desprins tocmai din această dragoste față de Mântuitorul, care a fost sursa oricărui triumf moral. Să ieșim puțin din logica acestei lumi și să reflectăm împreună!

La mulți ani, tuturor celor ce poartă numele acestor sfinți!

Post Views: 285