Sărbătoarea Înălțării

Dragi cititori, credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc astăzi, la 40 de zile de la Paște, Înălțarea Domnului la Cer.

Potrivit scripturilor, acest eveniment s-a petrecut la ieșirea din Ierusalim, pe Muntele Măslinilor. Aici, apostolii, după ce au fost instruiți în vederea misiunii viitoare, sunt binecuvântați pentru ultima dată de Iisus, care, ”după ce a vorbit cu ei, s-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu”.(Mc 16,19)

În timpul celor 40 de zile petrecute pe pământ, Iisus le-a vorbit mult celor apropiați despre realitățile cerești, despre viața care se continuă după moarte și a promis darul eternității tuturor celor care alegeau să creadă în El.

Un mare paradox, dar și o consolare și un garant pentru suferințele noastre, este faptul că Iisus alege locul înălțării, locul agoniei și arestării Sale. Locul zbuciumului devine loc de apoteoză, de biruință și de transcendență. Aici, Iisus alege să se despartă de lumea palpabilă și să se alăture celei spirituale, cerești. În acest moment fatidic, se marchează împlinirea misiunii solemne a lui Mesia.

Frumusețea actului Înălțării și a tuturor minunilor realizate de Iisus trebuie să pună temeliile speranțelor noastre. Înălțarea relevează trecerea de la viața telurică la viața cerească. Învingând moartea biologică, fapt la care vom fi supuși fiecare dintre noi, Christos începe un nou mod de viață, alături de Dumnezeu.

Misiunea lui Iisus pe pământ se încheie cu un îndemn la practicarea virtuților creștine, în vederea dobândirii fericirii permanente :”Rămâneți în cetate până voi trimite peste voi făgăduințele Tatălui Ceresc” și cu o consolatoare asigurare a prezenței lui Dumnezeu, printre noi : ”Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.

Dragilor, ”definitivul nostru își găsește sensul în virtute.” În bătăliile cotidiene, ne lipsește limpezimea vederii și preocuparea pentru absolut. Rămânând ”în cetate”, în creuzetul învățaturilor cristice, așa cum Iisus ne îndeamnă în momentul înălțării, ne vom recunoaște cu ușurință Creatorul, ordinea morala autentică și firescul lucrurilor. Altfel, normalitatea va continua să se conformeze cu ușurință după capriciile anormalității și toate dezintegrarile existentiale actuale, vor neveni normale, naturale și vrednice de laudă.

Să ne fie această sărbătoare un imbold de a păși ”dincolo” în credință, un bun prilej de înălțare a cugetului și de căutare a adevăratului chip al binelui.

Vă doresc o sărbătoare binecuvântată!