Sărbătoarea Bunei Vestiri: timp sacru și timp profan

”Pentru omul religios, timpul, ca și spațiul, nu este omogen și continuu. Există intervale de timp sacru, adică timpul sărbătorilor, apoi există timpul profan, adică durata de timp normală afectată faptelor care nu au o semnificație religioasă. Între aceste două categorii de timp este clar că există continuitate…Omul religios trăiește așadar două feluri de Timp, dintre acestea cel mai important este Timpul sacru”. (Mircea Eliade, Sacrul și Profanul)

Dragi cititori, la toate popoarele, timpul este ritmat de anumite momente sacre. Aceste momente sacre reprezintă timpul sfant, timpul mântuirii (kairos), spre deosebire de timpul profan (kronos). Ne aflăm acum în pragul unui Timp sacru, care ne invită imperios să-l pătrundem – o sărbătoare de o mare valoare spirituală: Buna Vestire.

”Bucură-te, tu care ești plină de har; Domnul este cu tine; binecuvântată ești tu între femei…Duhul Sfânt se va coborî asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta, copilul sfânt care se va naște din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu”- răsună cu putere cuvintele biblice care definesc solemnitatea acestei zile. Acest tablou biblic, demn de însușiri epice, o înfățișează pe Fecioara Maria care primește demnitatea de a fi mama lui Iisus Christos, Mântuitorul Cel mult asteptat, și a întregii umanități.

Ce înseamnă pentru noi această sărbătoare? Sau, mai bine spus, înseamnă ceva ? Tot ceea ce ține de cultul Bisericii este expresia legăturii empirice dintre om și Dumnezeu, iar toate sărbătorile cuprind în sine o mare lucrare terapeutică, un obiectiv metafizic, o demnitate eminentă.

Fecioara Maria spune ”da” chemării prin excelență, proiectului divin, iar Creatorul înnoiește lumea cu ajutorul unei creaturi și asta este revelația cea mai frumoasă a prețului pe care persoana umană îl are în ochii Lui. Acest ”da” eroic este cea mai bună veste din istorie, pentru că anunță salfgardarea omenirii, prin Mântuitorul Christos care regenerează natura umană decăzută din drepturi. Această afirmație excepțională cuprinde în alcătuire toate declarațiile de credință care s-au succedat de-a lungul anilor.

Dragilor, într-o lume în care mântuirea sufletului nu mai este o urgență de bifat, această sărbătoare ne invită să îmbrățișăm întreaga paradigmă a vieții umane și a sensului ei, altfel vom continua să denaturăm și să sucim ființa. Această sărbătoare este terapie duhovnicească, loc al regăsirii personale, rațiune care ne ajută să ne ridicăm deasupra apelor haosului. Felul în care ne raportăm la problemele sociale depinde de toată filosofia noastră despre om și sensul prim.

”Închideți o plantă la întuneric și veți vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumină. Oare viața umană nu produce și ea astfel de monstruozități în tendința sa spre lumină?”, se întreba, retoric, Lucian Blaga. Cât de mult ne expunem noi astăzi Luminii și Timpului sacru? Sau, mai bine zis, mai știm face astăzi diferența între lumină și întuneric într-un decor actual în care totul ”strălucește”?

Oameni buni, să ne oprim o clipă în loc și să reflectăm. Să înțelegem că, înaintea făuritorilor de cultură și de orice fel de structuri economice și sociale, mai presus este Făuritorul Sensului.

Las bucuria zilei de astăzi să-și trimită solul către voi și-mi exprim profunda recunoștință față de Cea prin care Dumnezeu a făcut totul posibil și, nu numai, ci printr-o ținută mult mai lină, mai onctuoasă, mai grațioasă: Maica Domnului.