Saracia, in fata urnelor
Privind in calendar, saptamana aceasta este si ultima inainte de votul decisiv din 11 decembrie pentru alegerea celor care timp de patru ani ne vor dramui destinele, ne vor face legi, ne vor scoate din saracie. Ce desarta inchipuire, asta cu saracia! De 27 de ani saracii acestui neam – si sunt multi cat frunza si cat iarba – se prezinta la urne in nadejdea ca cei pe care ii vor alege le vor face saracia mai zgrumturoasa, nu atat de lucie incat sa nu aiba dupa ce bea apa. Ei se supun cuminti indemnurilor mai marilor zilei si pun stampila. Pe nume impuse de partid care n-au nici in clin nici in maneca cu saracia lor, nici cu sperantele lor, nici cu credinta ca maine vor duce aceeasi saracie in carca. Ei, saracii de pe plaiul mioritic, se vor duce duminica la vot. Nu-i va deranja porcul sacrificat in batatura, pentru ca nu-l au; nici zapada care le va intra in ghetele cu talpa sparta nu-i va deranja si nici faptul ca in acea dimineata copiii lor ar mai dori o felie de paine in plus, pe care nu pot sa le-o ofere. stop_coloana La primele alegeri democratice din 1992 masa saracilor care nu era atat de numeroasa ca-n zilele noastre s-a prezentat la vot cu mari sperante. A fost o Duminica a Orbului. De atunci, sperantele s-au naruit an de an, zi de zi. Si iata saracimea scumpei noastre patrii, chemata iar duminica la vot. Dupa un sfert de secol, pentru ei, nici tristetea nu mai este trista, nici bucuria nu mai e bucurie, iar nadejdea de mai bine e pierduta intr-un hau al neputintei. Si totusi duminica, ei, cei multi si saraci se vor prezenta la urne. Cu ce ganduri, doar ei stiu.
