Sănătate din florile de soc

 Socul (Sambucus L.) este recunoscut atât în România, cât și în Europa, ca o plantă de leac. Face parte din grupa arbuștilor și prezintă 20-30 de specii. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus Nigra). În popor, socul mai este denumit coramnic sau holer. Acesta crește pe lângă case și garduri sau la marginea pădurilor. Florile hermafrodite, de culoare albă, ce apar la începutul verii, sunt parfumate, însă frunzele au un miros înțepător atunci când sunt frecate în mâini. Fructele de forma unor bobițe negre violacee sunt dispuse în ciorchine.

Socul a fost folosit ca și remediu, în medicina tradițională, din cele mai vechi timpuri și până azi. În știința modernă, cercetările ultimilor ani, realizate în țări precum Germania, Israel, Elveția, Polonia sau Statele Unite, au scos în evidență proprietățile medicinale uluitoare ale acestei plante.

În scopuri medicinale, de la soc folosim florile, fructele și scoarța, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonozide, amine, etilamină, izobutilamină, vitamina C și vitaminele din complexul B. Frunzele plantei de soc au acțiune laxativă și, sub formă de cataplasme aplicate pe răni, calmează și cicatrizează. Diverse preparate care au la bază coaja de soc sunt recomandate în stările de vomă, pentru eliminarea paraziților intestinali și celor care suferă de afecțiuni ale splinei. Coaja macerată în alcool se bea pentru detoxifierea organismului. Tinctura din fructe de soc este bună în tratamentul tumorilor, chisturilor, mastozelor și a fibroamelor.

Florile de soc sunt folosite frecvent în medicina naturistă ca remediu pentru o serie de afecțiuni. Acestea conțin bioflavonoizi, colina, acizii grași omega-3 și omega-6, pectina și taninurile, extrem de benefice pentru sănătate. Substanțele conținute de florile de soc tratează alergiile, tulburările respiratorii, sinuzita și tusea productivă. Capetele florale, folosite deseori la compoziția băuturilor răcoritoare, funcționează ca un agent expectorant. De asemenea, tot florile de soc au acțiune sudorifică, diuretică și anti-inflamatoare. Acestea au câștigat o reputație importantă în tratarea unor boli inflamatorii și congestionante ale aparatului respirator, fiind utile în special în stările febrile. Pentru a potența efectele diuretice, florile de soc se amestecă cu măceșe, coajă de mesteacăn, troscot sau coada calului. Sunt eficiente în combaterea rinitei alergice, a faringitei, a laringitei sau a bronșitei produse de infecția cu virușii gripali din grupele A sau B. Infuzia rece din flori de soc poate fi folosită pentru tratarea ochilor inflamați sau infectați. Extractul din florile de soc folosește pentru îmbunătățirea funcționării rinichilor, contribuind la eliminarea nisipului și la dizolvarea calculilor renali. Ceaiul din florile acestei plante are un rol extrem de important în tratarea afecțiunilor vezicii urinare. În ceea ce privește colesterolul, spre deosebire de alte remedii naturiste, socul nu determină scăderea valorilor acestuia, ci împiedică, în mare parte, oxidarea sa în organism.

Florile socului curăță sângele de toxine și ferește organismul de artrită. Sub formă de tinctură, florile acestei plante sunt indicate pentru calmarea durerilor musculare. Băile fierbinți cu soc sunt un aliat de nădejde împotriva reumatismului. Inclusiv bolile de piele sunt tratabile cu flori de soc, și aici vorbim despre acnee, eczeme, psoriazis sau degerături. De altfel, și leziunile cutanate precum tăieturile, arsurile sau alte răni superficiale se vindecă mai repede sub efectul florilor  plantei. Aceste flori grăbesc vindecarea pentru herpes și purifică glandele limfatice. Alături de proprietățile astringente excelente pentru pielea sensibilă, vindecă și calmează mâncărimile sau iritațiile. Durerile de urechi se ameliorează dacă aplicăm cataplasme cu flori de soc. Contribuie la eliminarea apei din organism și stimulează digestia, fiind indicate în curele de slăbire, putând fi asociate cu ceaiul de lămâie. În răceli, mai ales în cazul copiilor, sunt indicate inhalațiile cu flori de soc.

Socata este o băutură dulce-acrișoară, care conține flori de soc, zahăr sau miere și zeamă de lămâie. Este extrem de apreciată pentru gustul său specific, atât de adulți, cât și de copii.

Pentru o socată tradițională, ca pe vremea bunicii, avem nevoie de: 12-14 flori de soc parfumate, mari cât palma; 4 lămâi; 10 litri de apă; 1 kg zahăr și 10 boabe de orez (pentru fermentație) sau 5 grame de drojdie proaspătă.

Florile de soc se pun într-un borcan de 10 l. Adăugăm apa și lămâile tăiate felii. Pentru a nu da un gust amar, punem doar pulpa de lămîie și fâșii din coajă. Borcanul se acoperă și se lasă așa pentru 24 de ore, urmând ca a doua zi să adăugăm restul ingredientelor. Amestecăm bine, acoperim borcanul și lăsăm la fermentat compoziția pentru 3-4 zile. Socata se amestecă de 2 ori pe zi. Când apa devine gălbuie și mirosul este unul parfumat și plăcut, strecurăm sucul și îl punem în sticle cu dop ermetic, apoi îl depozităm la loc uscat și rece. Socata se servește rece și poate fi asezonată cu frunze de mentă.